Primul pas este acela de a distinge intre partile iubitoare din tine, de partile infricosate din tine, care sunt la randul lor active, in alte cuvinte, sa distingi intre iubirea si frica din tine. Urmatorul pas este acela de a alege iubirea cu orice pret. Gary Zukav
Tot ceea iti doresti se afla de cealalta parte a fricii. George Addair
Curajul este a sti care sunt acele lucruri de care nu trebuie sa ne fie frica. Platon
Nici macar moartea nu este de temut de catre acela care a trait intelept. Buddha
Vine din trecutul indepartat si este intarita mai mult sau mai putin de mediul familial si social din copilarie, experientele de viata, mediul cultural. Anumite evenimente isi pun amprenta in manifestarea si trairea acestei fricii.
In trecutul indepartat, ceata, tribul, gruparea din care facea parte un individ, ii asigura supravetuirea si transmiterea genelor. Fara grup individul era sortit esecului, mortii.
Fiecare individ, ocupa o anumita pozitie si un anumit rol in cadrul grupului. Cine nu respecta normele grupului era exclus sau omorat. Chiar si in aceste conditii apareau lupte ptr schimbarea pozitiei, ptr a deveni lider. Obtinerea rolului de lider in cadrul grupului, presupunea cresterea responsabilitatii de la nivel individual, la nivel colectiv. Obtinerea statului de lider era un prim pas. Mentinerea acestui statut era pasul urmator. Daca liderul nu asigura prin efortul si priceperea sa supravetuirea grupului, daca membrii se indoiau de abilitatile liderului, acesta era inlaturat si nu printr-un act de bunavointa, ci ca urmare a unei lupte. Situatia devenea o oportunitate pentru un alt pretendent.
Pe acest teren, apare si indoiala, daca chiar esti capabil de a gestiona acest succes. Frica de succes, apare ca urmare a acest situatii. Cu cat urci mai sus in ierarhia grupului, cu atat eventualul esec insemna moartea. Succesul, desi rivnit, vine la pachet cu frica de succes, care insemna moartea.Cu cat urci mai sus, cu atat eventuala cadere este mai grea. Ocuparea unei pozitii oarecare, care presupune o ierarhie, este data de raportul succes, frica de succes. Mintea conceptuala ne ajuta sa intelegem lumea exterioara, persoanele, fiintele, lucrurile, imprejurarile, cu care venim in contact. Ne ajuta sa luam intr-un timp scurt decizii importante. Fara mintea conceptuala, nu am fi reusit sa parcurgem etapele vietii, dificultatile ei, sa gasim solutii de supravetuire. Fara mintea conceptuala, nu am fi reusit sa operationalizam lucrurile, evenimentele, cunostintele.
Toate acestea, au venit la pachet cu pretul platit. Mintea conceptuala a creat un sistem prin care prelucram in mod reductionist realitatea. Am redus realitatea la lumea conceptelor. Am ajuns sa constientizam un segment, o parte a realitatii, cea care poate fi prelucrata conceptual.
Partea care nu poate fi prelucrata conceptual, credem ca nici nu mai exista. Am redus viata si existenta la o suma de concepte. Am redus o vastitate la o ingustime, la o farima din total. Aceasta este motivul pentru care cealalta parte produce efecte asupra noastra, de obicei la nivelul inconstient. Simtim ca se intampla ceva, dar neavand o gestiune a emotiilor insusita, traim suferinta, neimplinirea, mania, tristetea. Reprimam sau reactionam prin manie, proiectie, victimizare, somatizare.
Mintea conceptuala nu este o problema in sine. Din contra, este o mare realizare a evolutiei umane. Adevarata problema este ca nu mai avem un acces constient la totalitatea realitatii pe care am putea sa o cuprindem. Am neglijat, am uitat de cealalta parte. Am ignorant-o pana cand constienta noastra a uitat de ea.
Suferinta, nemultumirea, ating un nivel de la care apare somatizarea. Tratam somatizarea doar la nivelul biologic, cu antidepresive, anxiolitice, antipsihotice si nici prin cel mai indepartat ungher al gandului nu ne trece sa ne observam corpul, gandurile, emotiile si sa identificam cauza.
Sistemul concurential in care ne aflam specific etapei constiintei de supravetuire, care are ca atribut fundamental sa evoluam impangand pe ceilalti in jos, ne cere sa facem, sa avem, sa fim sau sa credem ca suntem mai speciali, mai buni, mai deosebiti, fata de ceilalti.
Am ajuns sa credem ca toti avem aceleasi posibilitati si disponibilitati si daca nu avem, nu facem, nu suntem la nivelul celorlalti, suntem mai slabi, mai incapabili, mai altfel.
In acelasi timp, doua arhietipuri fundamentale vibreaza in noi , cele doua fiind in contradictoriu. Pe de o parte, am uitat prin dezvoltarea mintii conceptuale vastitatea esentei din care facem parte, iar la nivelul simtamintelor traim sentimentul reducerii, a contractarii ,a imputinarii. Nu gandim dar simtim ca am vrea sa fim acel intreg care suntem de fapt dar nu mai avem constienta lui.
Cealalta tendinta este data de mintea conceptuala care ne forteaza cumva sa devenim mai mult, sa avem, sa facem mai mult, asa cum altii fac, au, sunt.
O parte din noi doreste, o parte se opune. Pe temelia acestei lupte se manifesta frica de esec.
Frica de esec vine din faptul ca necrezand suficient in noi, datorita contractiei in care ne aflam, credem ca suntem doar acel putin. Nu stim ce nu stim ca suntem. Traim starea de gol, ca si cum ar mai trebui ceva, ca si cum avem ceva lipsa. Si avem, pentru ca nu stim, nu constientizam intregul care suntem, credem ca suntem doar acea parte. Ne simtim incompleti. Aceasta simtire va creste cu cat mai mult vom reduce existenta la mintea conceptuala. Gandim si actionam, traim, nu pe baza a ceea ce suntem ci pe baza a ceea ce cred altii si noi ca suntem. Acesta este terenul, baza pe care se aseaza frica de succes. Nu gandim liberi ci incadrati de ceea ce ne-au invatat altii despre viata. Gandirea nu are la baza experienta proprie ci identificarea cu experienta altora. Nu avem o gandire libera. Fiecare avem in noi predispozitia geniului dar ne este frica sa o aducem la suprafata, sa o exprimam, de frica de a fi diferiti fata de ceilalti, de a fi vazuti diferiti, ne este frica de noi insine, de ceea ce putem, de ceea ce suntem deja, dar nu ne dam seama, nu constientizam.
Geniu, devine cel care isi asuma aceasta frica, pe care o intelege si depaseste fara a o distruge, fara a o alerga, doar o depaseste.
La nivelul constiintei de sine si de ceilalti ajungem sa ne cunoastem potentialul, ceea ce suntem dar nu constientizam, ceea ce putem deveni. Intelegandu-ne pe noi, vom intelege pe ceilalti. Intelegandu-i pe ceilalti, ii vom accepta. Pe ei si pe noi. Datorita acestei intelegeri, conflictele din interiorul nostru vor disparea. La fel cum vor disparea proiectiile asupra celorlalti, criticile si judecatile. Vom trai miracolul “ A fi diferit, nu inseamna a fi impotriva”. Ne vom cunoaste propriul potential, nu prin raportare la ce ne-au invatat altii ca fiind important, ci prin descoperirea lui “EU SUNT CEEA CE SUNT”, si punerea in practica si experienta vietii a ceea ce stiu ca sunt, a iubirii ca sunt ceea ce sunt. Fara a ma compara cu vecinul, cu colegul, cu fratele, cu ruda, cu proiectiile neimplinirilor parintilor.
Cum as putea sa nu mai cred in mine, sa ma vad rau, stramb, etc, cand eu stiu ceea ce sunt, ma inteleg, inteleg scopul creatiei si a existentei mele, ma bucur, ma admir, ma apreciez, ma accept. Si cum nu as putea sa nu fac toate acestea, daca ma vad parte din natura, veriga a ei, fara sa ma critic, fara sa fiu criticat.
Si daca ma iubesc pe mine, ii iubesc pe ceilalti, le accept diversitatea, vad intregul pe care il formam cu totii, vad intelepciunea creatiei si existentei, aceasta energie a iubirii sub aceasta forma. Aceasta inalta cconstientizare nu este oare o resursa de energie si motivare, suficient de puternica de a face, avea, deveni de dragul devenirii si a placerii punerii in experienta a “CEEA CE SUNTEM”?.
Frica de succes isi va fi consumat energia precum si zeul soare si o va consuma, trecand de la o forma la o alta forma.
Energia fricii de succes va deveni parte din energia constiintei de sine si de ceilalti.
Sursa de inspiratie: : Cheile Genelor de Richard Rudd.
Psihotrapeut:Dan Dumitru Otrocol
Cabinetul de psihoterapie PSIHODAD