Frica de moarte

Frica de moarteTot ceea ce iti doresti se afla de cealalta parte a fricii. – George Addair

Curajul este a sti care sunt acele lucruri de care nu trebuie sa ne fie frica. – Platon

Nici macar moartea nu este de temut de catre acela care a trait intelept. – Buddha

FRICA DE MOARTE,  este cea mai mare, mai complexa si mai intens traita frica. Este o frica ce functioneaza la nivelul inconstientului uman colectiv. Putem spune despre frica de moarte, ca exista aprioric fiintei umane, ne nastem cu ea sau mai bine spus cu posibilitatea de a rezona cu ea.  Unii dintre noi rezonam mai mult,  altii mai putin. Setarile genetice difera de la persoana la persoana si se pot schimba in timpul vietii, mai ales dupa anumite evenimente, experiente, pe care le traim.

Mediul familial si social in care ne nastem, experientele traite, modelele familiale si sociale, pot influenta modul in care traim frica de moarte.

Este cunoscut faptul ca in tarile orientale, moartea este traita ca ceva normal si firesc, ca ceva care face parte din viata. In tarile occidentale, frica de moarte este traita mai intens, mai profund.

Modul in care vibram cu frica de moarte este influentat si de mediatizarea excesiva a unor evenimente cotidiene, cultura cu care interactionam.

Frica de moarte imbraca diverse forme, se manifesta prin alte frici cunoscute. Este capul de linie, proiectul initial de la care pornesc celelalte frici colective si individuale.

Desi ne dorim la nivelul constiintei de supravetuire, a egourilor sa dispara aceasta frica, dealungul evolutiei umane frica de moarte a avut un rol pozitiv. Am ajuns ceea ce suntem astazi, in primul rand datorita fricii de moarte. Frica de moarte a determinat dezvoltarea mintii umane pentru a gasi solutii de supravetuire. Frica de moarte a determinat formarea si imbunatatirea sistemului medical actual, revolutia tehnica, capacitatea umana de a stabili obiective si de a planifica, dezvoltarea creativitatii si punerea in practica a acesteia, cresterea increderii in sine, individuarea si dezvoltarea interioara, legislatia si normele de comportare. Frica de moarte a generat insa razboaiele si lupta omului contra altui om, distrugerea, violenta, furtul si agresivitatea. Un alt pret platit de noi toti datorita fricii de moarte este aparitia si dezvoltarea egourilor, reducerea vastitatii si trunchierea realitatii la nivelul mintii conceptuale, contractia si reductionismul existential. Credem ca existenta este doar cea data de mintea conceptuala. Vrem sa introducem in mintea conceptuala intreaga minte a naturii, a devenirii, a curgerii. Si ptr ca nu reusim devenim mincinosi, suparati, tristi si nemultumiti. Reprimam toate acestea si ne inbolnavim sau reactionam si suparam pe cei din jur sau ajungem sa incalcam normele de convetuire umana.

Pe nivelul constiintei de sine si de ceilalti, frica de moarte este depasita  prin intelegere, constientizare, acceptare. A fiecaruia dintre noi si a tuturor celorlalti despre care ne dam seama ca la un alt nivel de constientizare  suntem de fapt una si aceeasi fiinta. Frica de moarte este intretinuta de egou si este data de nivelul de constienta, de cuprindere. Frica de moarte a fost impulsul, energia care ne-a miscat, socul care ne-a orientat si am ajuns pana aici. De aici mai departe continuam sa fim interesati de moarte dar, de moartea egourilor.

Odata cu moartea mistica a egourilor. frica de moarte isi va reduce intensitatea, isi va fi consumat combustibilul si arhietipul din spate, acest tipar energetic  isi va mentine doar energia aducerii aminte de el. Va deveni istorie. Istoria fricii de moarte. Istoria creerii si mortii mistice a egourilor.

Si acest lucru se  intampla deja,  prin ridicarea nivelului de constiinta, prin intelegerea rolului diversitatii, ca energie a devenirii, prin deplasarea de la nivelul constiintei de supravetuire, la al constiintei multidimensionale, a transcenderii constiintei .

Inca mai traim intr-o lume a fricilor. Acestea au constituit, parghii, energie pentru miscare si transformare, pentru devenire. Acestea fac parte din intelepciunea creatiei, in dorinta de a depasi regnul animal si accede prin umanizare la nivelul transcenderii, a fiintei complete, complexe, in continua devenire.

In acest stadiu, fricile sunt motoarele a tot ceea ce facem, gandim, simtim.

Evoluam tehnic, datorita unor frici, evoluam emotional tot datorita unor frici, ne imbracam datorita unor frici, ne cosmetizam datorita unor frici, relationam sau nu cu ceilalti tot datorita unor frici, ne mintim datorita unor frici, ne creem sinele fals datorita unor frici, vrem sa depasim pe ceilalti datorita unor frici, suntem invidiosi, gelosi, histrionici, narcisici, etc., datorita unor frici. Ne cumparam lucruri, masini, case, datorita unor frici. Ne etalam frumusetea, bunatatea sau nonbunatatea, datorita unor frici.

Vrem succes profesional, sa fim respectati intr-un grup social sau profesional, datorita unor frici, pana si sexualitatea, dorinta de apropiere fata de o anumita persoana, de a nu ramane necasatorit, tot datorita unor frici. Fricile,  sunt motorul, energia vietii. De ce le uram? Desigur, datorita constientei.

Nu este usor sa constientizam aceste frici. Se ascund una fata de alta. Inconstientul este domiciliul, locul lor de desfasurare. Datorita egourilor credem ca noi gandim, actionam. Privind in profunzimile,  fricile noastre o fac.

Noi inca nu suntem liberi, desi egourile ne invata ca am fi. Pentru a fi liberi, cel putin fata de frici, este necesar sa ne ridicam deasupra fricilor, sa le intelegem rolul si utilitatea din prisma constiintei desavarsite a naturii.

Fricile, sunt parghii ale devenirii. Nu fricile sunt problema noastra reala. Fricile sunt doar  niste reflexii ale nivelului de constiinta.

Energia fricilor se va reduce numai prin evolutia si transcenderea constiintei, prin constienta faptului ca suntem entitati ale naturii, parte din ea, verigi ale ei si ca nu putem functiona si exista izolati, daca am putea  depasi nivelul vietii fara frici. Fricile sunt necesare naturii precum ne sunt necesare apa si hrana, aerul si vantul.

Sursa de inspiratie: : Cheile Genelor de Richard Rudd.

Psihoterapeut: Dan Dumitru Otrocol,

Cabinetul de psihoterapie Psihodad