Frica ca ar putea sa se intample oricand ceva periculos, neplacut

FRICA CA AR PUTEA SA SE INTAMPLE ORICAND CEVA PERICULOS, NEPLACUT„Fricile nu sunt altceva decât stări de spirit.” Napoleon Hill

„Nimic nu îi dă mai mult curaj unui om fricos decât frica altuia.” Umberto Eco

 „Nici o pasiune nu fură minţii toate puterile aşa de bine cum o face frica.” Edmund Burke

Frica ca oricand ar putea sa se intimple ceva periculos creeaza o stare de tensiune, de alarmare, care ne determina sa ramanem in suspiciune si alerta . Ca si cum starea fireasca a omului nu este linistea si pacea,  ci zbuciumul si cautarea.

 Dealungul evolutiei am trecut peste atatea evenimente, obstacole, incat mai pastram in structurile noastre aceasta frica.  Desi se afla intr-o forma latenta, devine activa la aparitia unor stimuli exteriori .

Frica de a  nu se intampla ceva vine din trecutul indepartat al existentei  noastre,  cand totul era ostil.  O parte din celelalte specii erau ostile, natura era ostila, clima, viata era ostila. Eram nevoiti sa ne deplasam si sa cautam locuri cu o mai putina manifestare a ostilitatii. Obtinerea hranei era o activitate grea si periculoasa care ne consuma energia si timpul.  Construirea unui adapost, cresterea copiilor, totul era ostil. Nu linistea si viata pasnica ne-au marcat existenta. Tot ceea ce am obtinut a fost cu efort si cu sacrificiu de oameni, de timp, de resurse. Starea de nesiguranta era starea fireasca. Neincrederea in ceilalti era dominanta, desi a asigurat supravetuirea noastra. Urme ale acestei frici se mai manifesta si azi in neincrederea fata de ceilalti, in greutatea cu care initiem contacte cu persoane necunoscute, in atitudinea de expectanta si conservatorism fata de un loc sau de o situatie noua.

Insa fara aceasta frica ne-am fi oprit din parcursul devenirii noastre. Obstacolele  vietii ne-au definit si intarit. Frica ca oricand ar putea sa se intample ceva neplacut ne-a  ajutat in evolutie, in autodepasire, in formarea capacitatii de adaptare.

 In timp,  am ajuns sa consideram oamenii, mediul, viata, noul, schimbarea ca fiind ceva riscant, ce ar putea sa ne produca o vatamare. Am ajuns sa ne fie frica si de noi insasi.

Aceasta frica se manifesta azi prin nevoia de siguranta financiara si acumularea de bani si bunuri,  de dragul acumularii, grija exagerata ptr protectie fizica si psihologica, izolarea, ca masura de prevenire, frica de a nu pierde serviciul, frica de a nu pierde pozitia sociala, frica de a nu fi furat, de a nu fi agresat, batut, lovit. Atitudinea de a contrazice de dragul contrazicerii, este tot o forma de manifestare a acestei frici. Acceptam mai greu un punct de vedere diferit de cel personal, din  frica ca  s-ar putea intampla ceva cu propriul punct de vedere. Un alt punct de vedere este vazut ca o posibila agresiune. Ar presupune un risc de a se intampla ceva negativ. Astfel in relatiile cu ceilalti nimic nu poate fi vazut “si si” ci doar ” asa sau asa”. Nu pot fi acceptate doua puncte de vedere. Lucrurile sunt ori albe ori negre, ori bune ori rele, specifice constiintei de supravetuire, adormite. Frica ne determina modul in care gandim, simtim, ne comportam. Atitudinea rezulta tot din frica. Totul depinde de scenariile inconstiente ale mintii noastre. Au la baza una sau mai multe frici colective sau individuale. Daca fricile individuale ne determina” gandurile, emotiile, comportamentele fiecaruia, cele colective le determina la nivel colectiv si efortul propriu de a le depasi este mai dificil. Am ajuns sa impartim lucrurile in bune sau rele, nu dupa un sens real, ci dupa fricile noastre.

Un alt aspect pozitiv al acestei frici, este ca a dus  la acumularea de cunostinte, la cresterea capacitatii de adaptare, de socializare. A dus la dezvoltarea sanatatii, a stiintei si tehnicii, la preocuparea pentru preventie, dezvoltarea profesionala, sociala, la cresterea grijii pentru individ si societate.

La nivel inconstient, tot ceea ce stim, devine o acumulare cu scop de a ne proteja, de a ne asigura. Cautarea interioara, dezvoltarea personala, cresterea capacitatii de a  vedea, intelege, vine tot din precautie ptr a nu ni se intampla ceva neprevazut. Am putea considera aceasta ca un element pozitiv al acestei frici. Uneori insa formele de manifestare trebuie restructurate si reformatate. In viata nimic nu este stabil, totul este supus schimbarii. Sa identificam pragul de la care ar trebui sa ne deschidem mai mult acceptarii, diversitatii de opinii, de concepte, renuntarea la nonacceptare din frica, pragul de la care aceasta frica ne provoaca, se opune devenirii.

In extrema, se manifesta prin preocuparea exagerata pentru a fi precauti, reticenta si lipsa de deschidere fata de nou, pastrarea de concepte vechi si traditionalismul, incapacitatea de a iesi din zona de confort si de a ne asuma riscuri, greutati in decizie si responsabilizare . Duce la dependenta de persoane, functii, nevoia de falic, proiectata in identificarile cu organele statului, in nevoia de putere exterioara. Duce la lipsa de incredere in sine. Ne mentine in simbioza negativa. Impiedica individuarea, dezvoltarea de sine.

Semnul acceptarii si intelegerii fricilor este contactul si liberalizarea copilului creativ din noi. Acesta inlocuieste energia fricilor cu energia creativa. Are loc un proces de maturizare in dinamica, in devenire, in curgere libera si fireasca.

Apare schimbarea ca ceva firesc, nu ca teama. Pentru a fi creativ este nevoie sa fii liber . Liber de tine insuti, liber de parintele normativ negativ, din propria minte, simbol al fricii.

Societatea incurajeaza fricile ptr a controla, parintii ptr a avea copiii cuminti.

Totul pentru “a -si bate mai putin capul”. Cautarea propriului adevar deschide drumul transformarii atitudinii fata de frica.

Orice persoana exagerat de precauta vibreaza la un nivel inalt cu frica, ca oricand i s-ar putea intampla ceva rau.

Nici un salt nu este posibil fara infruntarea fricilor, fara un contact direct cu ele, de pe o pozitie mai putin ostentativa si discriminatoare. Cu blindete si gratie. Cu toleranta. Nu fricile sunt adevarata noastra problema, ci perceptia lor. La nivelul inteligentei naturii, fricile au un rol pozitiv. Si noi putem accede aceasta inteligenta doar daca ne centram atentia o perioada de timp asupra acestui subiect. Constiinta va creste, neintelegerea dispare, victimizarea inceteaza.  Suferinta ne va ceda si ia energia pentru a putea cuprinde mai mult,  pentru a putea cuprinde “mintea superioara”.

Putem imbunatati viata, nu prin ignorarea si ascunderea fata de frici, ci prin schimbarea interioara, prin schimbarea modului in care percepem .

Schimbarea vibratiei corpului, nu se poate face decat prin schimbarea constiintei. Intelegerea esentei  nu numai a egoururilor, este o cale de urmat.

Frica este un mod de a ne raporta la realitate, specific unei anume benzi de frecvente. Creste constientizarea, creste si frecventa perceptiei realitatii. Dispare frica.

Frica colectiva insa,  este o banda de frecventa a intregii omeniri si nu poate fi depasita individual.

Conditionarea din copilarie, ne tine in banda de frecventa a fricii. Intarirea de catre societate si noua familie, ne determina sa ne traim viata, sa gandim, sa avem,  sa facem din frica, din inconstienta.

Sursa de inspiratie: : Cheile Genelor de Richard Rudd.

Psihoterapeut:Dan Dumitru Otrocol,

 Cabinetul de psihoterapie Psihodad.