“Spiritualitatea nu este statică; este un optimism în evoluţie.”- Judith Orloff
“Religia este pentru cei care sunt speriaţi să meargă în iad. Spiritualitatea este pentru cei care au fost deja acolo.” – Bonnie Raitt
“Fiecărui om îi este dată o scânteie de spiritualitate. Dar este de datoria lui s-o descopere şi s-o însufleţească.”- Yehuda Alexander Shafran
“Ghidul spiritual este deopotrivă în afară şi înăuntru. Din afară el dă un impuls minţii să se întoarcă înăuntru. Din interior el atrage mintea spre Sine şi o ajută să se liniştească. Iată harul unui Ghid spiritual.” – Ramana Maharishi
“Descoperirea simbolului, după atâtea secole de opacitate, nu poate însă fructifica spiritualitatea europeană numai câteva generaţii.” – Mircea Eliade
Traim intr-o viata dinamica si solicitanta. Zona de confort si de risc isi schimba mereu granitele. Ceea ce devine azi “confort”; maine va cere schimbare. Viata ne forteaza sa traim noi si noi experiente. Confruntarea in oglinda cu imaginea celorlalti ne indeamna sa iesim din zona de confort si sa ne acceptam riscuri pentru a obtine un nou succes. Procesul continua la infinit pentru ca nimic nu este stabil, nimic nu este permanent , doar gandurile trecutului. Valorizarea sociala, a tine pasul cu ceilalti, ai depasi, a generat in noi o lupta apriga. Pentru a face fata am luat energia corpului si am directionat-o spre acest scop, mentinerea unei pozitii sociale, a unui statut profesional, a unei valori dobandite. Constiinta de supravetuire, care ar trebui sa fie cel mult un mijloc si nu un scop, consuma tot mai multa energie. Nu are capacitatea de a se opri, de a stabili o limita. Uneori ne obisnuim atat de mult cu aceste tipare incat ne luptam prin automatismul mecanismelor create si mai putin a unui scop. Constiinta de supravetuire, a luptei si contrariilor ,ne controleaza viata fara a mai putea sa ne dam seama de acest lucru. In aceasta lume in care nu mai constientizam diferenta dintre scop si mijloc, nu mai stim nici sa facem diferenta intre ceea ce credem ca suntem si ceea ce putem fi. In aceasta lupta cel mai mult au de suferit acele persoane care nu reusesc sa traiasca in prezent, care aduc cu ele povara blocajelor psihice si emotionale la nivelul diverselor structuri. Traume ale copilariei si ale familiilor de provenienta transmise din generatie in generatie sau dobandite in familia si mediul copilariei, in adolescenta, devin mecanisme inconstiente care ne perturba viata.
Este din ce in ce mai greu sa ne formam sau sa ne pastram o familie, sa obtinem un loc de munca, sa tinem pasul cu dinamica existenta. Psihicul uman este mai tot timpul cu un pas in urma realitatii. Depinde de abilitatile de a constientiza aceasta ramane in urma si de capacitatea de a face un efort, de a reprioritiza anumite valori pentru a aduce in prezent psihicul ramas undeva in trecut.
Blocajele emotionale au ca efect o scadere a posibilitatii de adaptare la provocarile vietii, de a gasi solutii, de a depasi momentul, de a infrunta viata.
Retragerea din fata confruntarilor vietii poate fi uneori o solutie comoda. Intelectualizarea atunci cand cautam explicatii si convingeri care sa estompeze sau mascheze evitarea confruntarii cu vicisitudinile vietii.
Cand am luat decizia sa evitam confruntarea cu viata, cu asumarea responsabilitatii, cand resursele energetice se consuma prin scaderea increderii in capacitatile proprii, cautam o solutie alternativa mai comoda, in exterior. Criticam societatea, ceilalti oameni, realizarile omenirii, calea pe care a urmat-o, ne deschidem la idea de conspiratii si manipulare mondiala, de inutilitate a vietii. Aceasta tendinta apare mai pregnant la acele persoane care manifesta blocaje pe linia increderii in sine, experiente de viata aflate doar in zona de confort, inexistenta capacitatii de asumare a riscurilor. Evita confruntarea cu cerintele vietii si cauta o salvare miraculoasa, care sa nu presupuna efort, care sa se intample pur si simplu. Si mai important sa vina din exterior. Victimizarea este o forma a acestei cautari.
Nu pot sa lucreze aspectele personale si emotionale nu reusesc sa constientizeze existenta lor. Mecanismele de aparare formate si puternic consolidate le ascund constientizarii.
In aceasta situatie cauta sa se orienteze spre diverse grupuri, culte, miscari religioase, unele extremiste, nu de dragul spiritualitatii ci pentru a se ascunde in spatele ei, cautind un nou sine (Eu sunt un credincios, eu nu mint, mergand in extremism pana la “eu sunt trimisul, indrumatorul religios, etc).
Eul anterior, generator de insuficienta este dat uitarii treptat. Ajung sa se foloseasca de religie pentru a evita, pentru a ascunde blocajele emotionale si personale, provocarile si cerintele vietii. In loc de construirea unui sine autentic, abandoneaza lupta si absolutizeaza renuntarea de sine. Pentru ca nu sunt multumiti de viata dusa pana in acel moment, ptr ca le este mai usor sa evite decat sa se confrune, ajung sa se foloseasca de religie ca ascunzatoare, a tuturor egourilor sub un alt egou si mai perfid si mai amplu, egoul mistic, delirul mistic, identificarea cu personalitati mistice sau cu eul mistic. Eul personal, eul social, eul profesional, nu mai exista.
Preocuparea pentru spiritualitate este cea mai nobila preocupare. Aducerea experientei spirituale traite si integrarea ei in viata cotidiana este o adevarata minune.
Riscul pentru persoanele cu blocaje psihologice este insa ascunderea acestor blocaje sub umbra preocuparilor, renuntarea la viata sociala, familiala, identificarea cu figuri mistice, oprirea dezvoltarii interioare, a eliberarii de blocajele personale si emotionale, oprirea cautarilor de eliberate de sub conditionarile impuse de trecut.
Blocajele psihologice initiale se amplifica, consuma tot mai mult din energia corpului, pana gasesc noi forme mai perfide, mai mascate prin care ies la suprafata.
Individuarea unei persoane, descoperirea de sine, nu este un act contra spiritualitatii si o cale de manifestare a spiritualitatii. Individuarea nu trebuie privita ca o negare a spiritualitatii, ci ca o modalitate unica, specifica fiecaruia de a aduce si integra experienta spirituala in realitatea vietii.
Scopul cautarii spirituale fiind nu de a deveni “ Isus “si a ne indeparta de ceilalti ci de a descoperi si aduce “starea de Isus “ din noi in relatiile cu ceilalti, in realitatea vietii. De a o integra si dezvolta social.
A crede ca am devenit o persoana inalt spirituala si a ne considera superiori celorlalti nu este insa decat o forma de manifestare a egourilor nelucrate ascunse de practicile unor forme organizate religioase. Blocajele psihologice se folosesc de religie pentru a se manifesta . Esenta fiintei noastre care este una de natura spirituala este insa neingradita, nemarginita si in nici un caz nu se va folosi de egoul mistic pentru a se manifesta: “eu sunt o persoana spirituala”, ”eu nu mint”, eu sunt “indrumator spiritual”,éu sunt deasupra voastra pentru ca sunt credincios”, ”religia practicata de mine este superioara “. Esenta fiintei, spiritualitatea este o stare pe care o formam, nu o lauda a egoului ascuns sub mantia spiritualitatii.
Nu renuntarea la sine este cea mai potrivita cale, ci descoperirea si gasirea unor cai de integrare, de manfestare a acestei esente spirituale in viata, in relatiile intre oameni care in acest moment sunt dominate de multitudinea egourilor. Esenta fiintei, spiritualitatea nu ar trebui sa fie in conflict cu societatea si cu ceilalti oameni ci ar trebui sa conlucreze pentru a gasi forme noi de manifestare. Esenta fiintei nu se opune socialului. Neconstientizarea esentei spirituale este in majoritatea cazurilor si cauza a blocajelor psiholologice. Blocajele psihologice sunt de fapt blocaje spirituale.
Daca ne aflam acum in aceasta lume, nu desconsiderarea ei este solutia nemultumirilor, nu renuntarea la ea este solutia ci transformarea ei prin gasirea de solutii de punere in practica a spiritualitatii. Spiritualitatea teoretica fara practica experentiala nu va schimba lumea si nici nu ne va face mai fericiti. Fixatiile personale si emotionale, problemele nelucrate, devin crize psihospirituale care vor persista si se vor manifesta sub masca spiritualitatii.
Ajungem sa credem ca suntem mai spirituali dar de fapt ne folosim de spiritualitate pentru a ne ascunde de provocarile vietii. Adica tocmai de acel loc unde ar trebui sa punem in practica spiritualitatea.
Sa aducem spiritualitatea din sfera conceptuala in sfera experentiala a vietii si provocarilor ei.
Cand o persoana vorbeste putin, fara tonuri grave, cu calm si toleranta care mai mult tace si face decat vorbeste, aceasta este o persoana care s-a eliberat de blocajele psihologice. Emana in jurul sau un spatiu care te atrage, care umbla cumva in directia inimii tale. Cuvintele nu mai devin importante. Comunica cu mintea naturala nu cu cea conceptuala. Aceasta minte deschide esenta spirituala si aceasta ajunge la tine. Ai vrea sa nu mai pleci, sa nu se opreasca. Dar va pleaca si tu vei descoperi in tine in zilele urmatoare, acel spatiu nonconceptual, acel “ceva” care vine din esenta lui care este si esenta ta. Acesta este motivul ptr care il vei trai si dupa ce pleaca. A deschis pentru tine un spatiu si a plecat. Nu il cauta fizic, in exterior. Cauta acea persoana in interiorul tau in spatiul comun pe care ti l-a deschis. Acest om este un om spiritual asa cum si tu esti. Vei pastra aceasta stare, aceasta poarta deschisa atat timp cat nu vei lasa mintea conceptuala sa ocupe in intregime acest spatiu. Pentru ca atunci ti-ai pierdut accesul la esenta fiintei tale.
Dar cum orice pierdere este si o oportunitate, te vei stradui si vei gasi si in tine solutia deschiderii portii.
Spiritualitatea este mai mult decat o suma de ritualuri. Spiritualitatea este o devenire, o stare de a fi, o noua constiinta de sine si de ceilalti. Este o experienta traita .
Daca aceasta viata nu ar fi avut nici un rost, nu ar fi existat . Tine de evolutia noastra sa ne straduim sa ii descoperim rostul, cu propria experienta. A fugi de confruntarea cu viata si a ne folosi de religie ca ascunzatoare este insa tot o experienta. Scopul experientelor este de a invata.
Viata asa cum este ea cu bunele si cu relele ei, este o oportunitate de manifestare a spiritualitatii, nu este o greseala . A uita de latura noastra spirituala in lumea materiala provoaca aceeasi lipsa de armonie cu a ne ascunde de lumea materiala in spiritualitate.
Ne cufundam in lumea materiala si apoi cautam spiritualitatea . Incercam sa iesim din suferinta cautand lumea spirituala. Cand o gasim stam putin apoi iar o ignoram. Si viata trece intre doua drumuri. In loc sa gasim modalitati de manifestare a uneia prin alta ne consumam viata fugind de una sau de alta. Spiritualitatea trebuie experimentata prin viata materiala nu prin renuntarea la viata materiala.Marea provocare nu este insa alergatul intre ele, ignorarea uneia sau a alteia ci formarea starii de a trai spiritualitatea in lumea materiala.
O buna gestiune a spiritualitatii si a materialitatii are ca urmare o deschidere mai mare catre fiecare din ele . Solutia este integrarea spiritualitatii in viata .
Este solutia care ne ridica la un alt nivel existential. Trecem de la constiinta de supravetuire care ne tine tot timpul in lupta si conflict cu partile noastre si cu oamenii, la constiinta de sine si de ceilalti. Putem numi aceasta constiinta: lumina, inaltare, trairea fericirii, descoperirea locului cu soare si verdeata, descoperirea si trairea starii de Buda, de Isus .
Psihoterapeut: Dan Dumitru Otrocol Cabinetul PSIHODAD
(Sursa de inspiratie : Emoţiile distructive Daniel Goleman intr-un dialog stiintific cu sanctitatea sa Dalai Lama;Arta fericirii, sanctitatea sa Dalai Lama si Howard C.Cutler;Psihologia viitorului,Stanislav Grof;Psihologia Trezirii, John Welwood;Corpul tau stie raspunsul,David I Rome;Nagarjuna ,Epistola catre un prieten,comentariu de catre Venerabilul Rendawa,Zho-nu Lo-dro;Note de curs, Juan Ruiz Naupari ;Invataturile lui Gurdjieff,Trezirea constiintei si evolutia spirituala,de G.Thompson(Govindananda);Cheile genelor, Richard Rudd.)