De la apariţia ştiinţei moderne, omenirea a trăit de pe urma eforturilor conjugate ale ştiinţei şi spiritualităţii, socotite drept două surse importante ale cunoaşterii şi bunăstării. Uneori, relaţia a fost strânsă – un fel de prietenie –, în vreme ce în alte momente a fost marcată de răceală, mulţi găsind că cele două sunt incompatibile. Astăzi, ştiinţa şi spiritualitatea au posibilitatea de a deveni mai apropiate ca oricând şi de a se asocia într-o întreprindere care are potenţialul de a ajuta omenirea să se confrunte cu provocările care o aşteaptă. Fiecare dintre noi, ca membru al familiei oamenilor, ar trebui să răspundem obligaţiei morale de a face posibilă o asemenea colaborare. Aceasta este pledoaria mea de suflet.” Dalai Lama
“Oamenii au inaltat rautatea, spiritul de razbunare la rang de sentiment legitim, de justitie, iar propria lor mirsavie o atribuie lui Dumnezeu”Lev Tolstoi
“Vrajmasii m-au invatat sa stiu ceea ce putini stiu in lume : ca omul nu are pe pamint vrajmasi in afara de sine insusi” Sfintul ierarh Nicolae Velimirovici
„Nu evenimentele ne influenţează, ci modul în care le interpretăm” Epictet
“Kundalini, în termenii psihologiei, este cea care ne inspiră aventurile esenţiale ale vieţii. Este căutarea care face viaţa suportabilă; este impulsul divin.”Carl Gustav Jung în Psihologia Kundalini Yoga
“Arta de a fi psiholog nu se învaţă, ci se trăieşte şi se experimentează, deoarece nu există un complex de canoane care să-ţi dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferenţiale ale vieţii sufleteşti.”Emil Cioran
“Nimic nu are o influenţă mai puternică din punct de vedere psihologic asupra mediului lor şi, în special, asupra copiilor lor decât viaţa netrăită a părinţilor.” Carl Gustav Jung
“Unii oameni sunt funcţii: trăiesc la o margine de lume pentru un singur gest, o singură replică, lipsiţi de viaţa şi psihologia lor proprie.”Mircea Cărtărescu
“Psihologia este acţiune, nu gândire despre sine. Continuăm să ne formăm personalitatea toată viaţa” Albert Camus
“Dacă eşti psiholog, poţi schimba viaţa oamenilor literalmente în bine”T.J. Millerbert
“Nu te amesteca printre cei care nu au niciun interes real în spiritualitate.”Yoga Swami
“Ştiinţa este nu doar compatibilă cu spiritualitatea; ea este o sursă profundă a spiritualităţii.” Carl Sagan
“Spiritualitatea este metaştiinţă.” Shri Mataji Nirmala Dev
“Pântecul poate fi rezultatul materialismului omului sau spiritualităţii sale”.Omraam Mikhael Aivanhov
“Eu nu am avut nici un impuls către spiritualitate, dar am dezvoltat spiritualitatea. Am fost incapabil să înţeleg metafizica, dar m-am transformat într-un filozof. Nu am avut ochi pentru pictură, dar mi l-am deschis prin Yoga”. Sri Aurobindo
La o slujba la biserica mi-a fost dat sa aud cum preotul vorbea cu o atitudine de ostilitate si agresivitate verbala despre psihologi, asta dupa ce cu cateva momente inainte a finalizat de vorbit cu aceeasi atitudine despre “alte religii” si despre vrajitoare.
Atentia mea care pana in acel moment era centrata pe trairea unei stari de uniune cu divinitatea, a fost distrasa de cuvintele preotului si am simtit o raceala in vorbele acestuia.
In mintea mea au aparut acele imagini sangeroase in care erau desfiintate fizic prin chinuri groaznice femei, oameni ca mine pentru suspiciunea nefondata ca ar fi fost vrajitoare. Imagini din “Razboiul vrajitoarelor”. Mintea conceptuala a pus stapanire pe mine si m-am intrebat: Dar nu s-a terminat inca ??
Am inceput sa rationez ca psihologia este considerata ca stiinta si acceptata social. Se intalneste aproape in toate domeniile de activitate de la angajare de personal pana la aparare, ordine publica si siguranta nationala, spitale, etc.
Multi oameni si-au imbunatatit starea de sanatate proprie, si-au rezolvat conflicte familiale prin participare la sedinte de psihoterapie.
Unii colegi predau psihologia chiar la diverse institutii educationale religioase, probabil unele cu mai multa deschidere. Am citit carti scrise de preoti sau calugari care au si formare psihologica si mi s-au parut interesante, am invatat multe din ele. Dar mai ales am invatat cat de minunata, cat de practica este toleranta si “lucru in echipa”. Spiritualitatea si psihologia au caracter umanist, se ocupa de sufletul omului. Desi caile sunt diferite ele nu se exclud reciproc. Sunt complementare.
Imi amintesc deschiderea si profunzimea abordarii lui Dalay Lamma referitor la Psihologie, la cercetarile si discutiile comune cu referire la abordarea emotiilor, constientizarea utilitatii experimentelor efectuate de oamenii de stiinta in domeniu si gasirea de puncte comune cu abordarea spirituala. Acceptarea diferentelor intre diverse religii intre Orient si Occident, efortul de a gasi solutii referitor la emotiile distructive chiar si la persoane cu mai putine preocupari religioase manifeste si mai ales am admirat toleranta fata de alte religii, fata de alte moduri de abordare a unei situatii, centrarea nu pe diferentele dintre ele, ci pe punctele comune si dezvoltarea acestora. Asadar, abordarea “a fi diferit nu inseamna a fi impotriva “ofera solutii nu adinceste conflicte, neintelegeri.
A facut cunoscut calugarilor tibetani realizarile psihologiei, rezultatele experimentale si a introdus studiul psihologiei in comunitatile religioase.
Atunci cand a fost intrebat ce va face daca rezultatele stiintifice vor infirma anumite credinte, a raspuns ca le va lua in seama si i-si va gestiona diferit acea credinta. Acceptare, toleranta, gratie, nu numai in cuvinte, ci si in atitudini. M-a impresionat si mi-a influentat pozitiv propria rigiditate in ganduri, atitudini, comportamente, emotii.
Ulterior cand apareau situatii stimul imi venea in minte atitudinea lui Dalay Lamma si aceasta era suficient pentru a ma recentra.
Alta data am vizionat la televizor o emisiune in care se vorbea despre pacat, emisiunea a denaturant intr-o critica vehementa la adresa psihologiei. Critica venea din partea unei persoane care incerca sa dea impresia unei inalte si speciale preocupari religioase.
La un moment dat a pierdut controlul emotional, a inceput sa transpire vizibil, sa se inroseasca, sa nu mai aiba coerenta in vorbire si in tonul acesteia, stimulul declansator fiind o alta persoana cu un alt punct de vederea. Mi s-a parut mai interesata de detinerea controlului in discutie decit de continutul acesteia.
Intr-o alta emisiune la care participa si un psiholog a devenit la fel de autoritara si categorica la adresa acestuia si preocuparilor sale. Era atasata de ideea fixa ca solicitarile de ajutor si sustinere ale oamenilor sa fie rezolvate numai de catre preot sau “indrumator spiritual” ocupatie autocreata.
O atitudine categorica, totalitara, exagerata, ca si cum solutia propusa este unicat. Nu putea accepta alte puncte de vedere.
Emisiunea s-a terminat prin interventia exceptionala a moderatorului care “a impartit dreptatea in doua”.
Prin autoobservare si autoanaliza am folosit oglinda acestor intimplari pentru a constientiza mai mult. Am incercat sa inteleg de ce aceste intamplari mi-au atras atentia, de ce au reprezentat un interes pentru mine.
Cum fiecare experienta pe care o traim are rolul de a pune in miscare in interiorul nostru ganduri si emotii, de a darima si reconstrui concepte si atitudini, acest proces a inceput si in mine. Multumesc celor care au generat aceste experiente si mi-au dat ocazia sa mai fac ceva schimbari in interiorul fiintei mele.
Mi-am observat propriul comportament si am realizat ca un om cu adevarate si reale preocupari spirituale nu poate fi decit o persoana care si-a lucrat cumva propia personalitate sau elementele acesteia sunt in armonie unele cu altele si cu intreaga fiinta. Am aflat ca nu sunt in totalitate. Daca as fi fost , aceste intamplari ar fi trecut pe langa mine fara a imi capta inconstient atentia.
“Psihoterapia ca tehnica ce presupune dialogul este fundamental reflexiva, chiar daca, atunci cind e practicata de un terapeut cu formare contemplativa, poate include momente de prezenta nonreflexiva, care faciliteaza o tranzitie intr-o dimensiune mai profunda a fiintei. In traditiile spirituale, reflectia disciplinata serveste, de asemenea, ca treapta pe calea catre o prezenta superioara. In invataturile lui Gurdjieff, de exemplu, autoobservarea focalizata este ceea ce le permite oamenilor sa iasa din conditia de „masina” sa devina disponibili prezentei mai concentrate pe care el o numeste „amintire de sine”. Psihoterapia si practica spirituala incorporeaza amandoua reflectia si prezenta, dar reflectia prevaleaza in terapie, iar prezenta guverneaza practica spirituala”.
Psihologia Trezirii de John Welwood pg 132 al IV
“ Din dovezile empirice, stabilizarea prezentei pure, rigpa, in realizarea continua a autoeliberarii pare a fi destul de rara, chiar si printre elevii practicanti devotati ai dzogchen-mahamudra. Aceasta traditie a prosperat in Tibet, unde exista o cultura mult mai simpla si mai fundamentata decat a noastra, prin aceea ca a oferit si o mandala sociala sau un context cultural unitar, a sustinut mii de manastiri si sihastrii unde practica si realizarea meditatiei au putut prospera cu adevarat. Totusi, chiar si acolo, ani de practica preliminara si retragere solitara erau de obicei recomandati ca baza pentru realizarea nonduala deplina, care era uneori descrisa ca acoperisul de aur ce incoroneaza intreaga intreprindere spirituala.
Intrebarea occidentalilor moderni, carora le lipseste suportul cultural din Asia traditionala carora le este greu sa petreaca ani de zile in izolare sau chiar sa finalizeze practicile traditionale tibetane preliminare, este cum poti construi o baza suficient de solida pe care sa poata sta acest acoperis de aur. Ce fel de practici preliminare sau lucru interior sint cele mai relevante sau utile pentru oamenii moderni ca baza pentru realizarea nonduala? Ce conditii speciale sant necesare pentru a alimenta si sustine prezenta nonduala in afara izolarii? cum poate fi integrata aceasta calitate vasta, relaxata a prezentei in functionarea de zi cu zi, intr-o societate a vitezei si tehnologiei cum e a noastra, care presupune niveluri atat de inalte de activitate mentala si abstractizare?
Fiindca problemele psihologice nerezolvate si deficientele de dezvoltare reprezinta frecvent obstacole majore pentru integrarea realizarilor spirituale in viata de zi cu zi, aspirantii spirituali din Occident pot avea nevoie, intr-o oarecare masura, de terapie psihologica, ca suport util pentru demersul si devenirea lor spirituala poate, ca o practica preliminara in sine. Poate ca, la occidentali, atitudinea autentica de nonfacere si de a lasa sa fie nu poate fi incorporata pe deplin, intr-un mod sanatos, integrat, decat dupa ce au invatat sa asculte trairile corpului si sa se lupte cu experienta personala intr-o maniera reflexiva de tip Focalizare. De aceea este important sa intelegem utilitatile si limitarile reflectiei psihologice si sa ii studiem rolul ca treapta catre si „dinspre” prezenta nonduala — cu alte cuvinte, ca o punte care poate incepe sa dezvaluie calitati mai profunde ale fiintei si sa ne ajute sa le integram mai temeinic in viata de zi cu zi.
Psihologia Trezirii de John Welwood pg 133 al 1,2,3
Cautarea unui „remediu rapid” nu conduce la o vindecare autentica pentru ca ne mentine in acelasi set mental, in care dorim ca experienta noasta sa fie diferita de ceea ce este, care a generat tulburarea noastra. Resursele noastre naturale de vindecare sant mobilizate doar atunci cand vedem si simtim adevarul, suferinta nespusa pe care ne-o provocam noua insine si altora, respingand experienta noastra si blocand capacitatea potentiala de a fi complet prezenti. Cand recunoastem acest lucru, boala noastra incepe sa devina suferinta constienta, ceea ce activeaza dorinta si vointa de a trai altfel.
Psihologia Trezirii de John Welwood pg 148 al V
“Lucrul psihologic cand este practicat intr-un context spiritual mai larg, ii poate ajuta pe oameni sa descopere ca este posibil sa se raporteze fara conditii la ei insisi, sa-si primeasca cu bratele deschise o experienta si sa o sustina, cu intelegere si compasiune indiferent daca le place sau nu.”
Psihologia Trezirii de John Welwood pg 164 al 2
“Aici lucrul psihologic ar putea servi drept aliat pentru practica spirituala, ajutindu-ne sa proiectam lumina constientei in toate nisele si fisurile ascunse ale personalitatii noastre conditionate ca sa devina mai permeabila pentru fiinta mai vasta care constituie fondul sau”.
Psihologia Trezirii de John Welwood , pg 192 al 2
Desigur abordarea spirituala are un scop mult mai inalt decat cel psihologic: eliberarea de identificarea ingusta cu structura sinelui si trezirea in realitatea extinsa a fiintei primordiale. Pare posibil sa intrezarim si poate chiar sa realizam complet acest tip de trezire, indiferent daca suntem fericiti, sanatosi, integrati psihologic, individuati sau sensibili si empatici in plan interpersonal. Dupa secole de separare intre viata spirituala si cea lumeasca, situatia tot mai disperata a unei planete pe care oamenii o distrug rapid reclama impetuos, un nou tip de integrare psihospirituala, care a existat doar in cazuri rare in trecut: anume o integrare a eliberarii, capacitatea de-a pasi dincolo de psihicul individual, in spatiul mai vast, nonpersonal al constientei pure si transformarea personala, capacitatea de a pune acea constienta mai vasta in slujba tuturor structurilor psihologice conditionate, ca sa devina complet metabolizate, eliberind energia si inteligenta, incremenite in interiorul lor si alimentand astfel dezvoltarea unei prezente umane mai pline, mai bogate, care sa implineasca potentialul inca nerealizat al vietii pe acest pamint.
Psihologia Trezirii de John Welwood , pg 192 al al 3 –pg 194 al 1
De acelasi autor:
“Daca psihoterapia este orientata spre problema, spre eliminarea simptomului si spre rezolvarea problemei, spiritualitatea nu are in centrul atentiei rezolvarea problemei.
Daca se doreste o vindecare in profunzime, definitiva nu poate avea loc raminand la acelasi nivel unde se manifesta simptomul.
Vindecarea partiala va determina in timp o agresiune si mai mare din partea cauzei pentru ca simptomul prin respingere isi mareste forta, iar existenta lui presupune si existenta unui gol unde a aparut. Ocuparea golului este adevarata solutie. Constientizarea simptomului este un inceput de drum.”
Numai din aceste putine texte selectate pot concluzia ca psihoterapia si religia nu sunt in nici un caz antagonice. Ele pot conlucra impreuna pentru a ajuta la devenirea umana, la reducerea suferintei si la eliminarea ei la gasirea fericirii si beatitudinii, la crearea multumirii si satisfactiei pentru viata pe care o traim. La manifestarea compasiunii si a tolerantei, a acceptarii si umanismului. Psihologia este o stiinta umanista.
In urma acestor intamplari si a proceselor de observare si analiza, a aducerii informatiilor din structurile inconstiente mai spre suprafata spre cele constiente, am luat decizia formarii in Psihologie Transpersonala si introducerii acesteia in abordarea psihoterapeutica. La solicitarea celor interesati, practicam si abordarea transpersonala a existentei umane, cu elemente din Psihologia Transpersonala precum: terapia si respiratia constiintei extinse, regresia hipnotica in trecutul traumatic, programarea si analiza viselor, terapia egourilor si gestionarea eficienta a acestora, s.a.m.d.
Rezultatele obtinute sunt uneori de domeniul incredibilului, pentru persoanele cu deschidere spre aceasta abordare.
Multi au gasit raspunsuri la intrebari fara raspuns, au dat un nou sens vietii, existentei lor, problemelor care initial pareau de nerezolvat. Starea de sanatate s-a imbunatatit, structurile psihice si mentale s-au armonizat, a aparut o noua motivatie, un nou mod de a vedea si depasi conflictele de la abordarea tip “problema”, la o abordare tip ”sens nou-solutie”.
Multumesc deschiderii Colegiului Psihologilor spre Psihologia Transpersonala, acceptarea ca formare a psihoterapeutilor in aceasta directie.
Psihoterapia incearca alinarea suferintei, constientizarea blocajelor date de identificari,de concepte si eliberarea prin intelegere si experimentare, spiritualitatea presupune ulterior renuntarea la tot ceea ce am aflat ca suntem pentru a putea descoperi imensitatea.
Exista miscari spirituale care acorda importanta numai trairilor comune. Experienta spirituala este acceptata numai daca este traita de catre toti. Refuza sa accepte idea ca o persoana poate avea experiente personale, proprii, individuale.
In practica Psihologiei Transpersonale acordam importanta trairii experientei spirituale, in mod unic si neconditionat. Consideram ca fiecare persoana este unica in relatia ei cu spiritualitatea.
Suntem alaturi de persoana fara a vorbi prea mult despre spiritualitate, ci creem cadrul necesar pentru a experimenta spiritualitatea.
Psihoterapeut: Dan Dumitru Otrocol, Cabinetul Psihodad.
(Sursa de inspiratie : Emoţiile distructive Daniel Goleman intr-un dialog stiintific cu sanctitatea sa Dalai Lama;Arta fericirii, sanctitatea sa Dalai Lama si Howard C.Cutler;Psihologia viitorului,Stanislav Grof;Psihologia Trezirii, John Welwood;Corpul tau stie raspunsul,David I Rome;Nagarjuna ,Epistola catre un prieten,comentariu de catre Venerabilul Rendawa,Zho-nu Lo-dro;Note de curs, Juan Ruiz Naupari ;Invataturile lui Gurdjieff,Trezirea constiintei si evolutia spirituala,de G.Thompson(Govindananda);Cheile genelor, Richard Rudd.)