„Prea multi dintre noi nu isi traiesc visurile fiindca isi traiesc fricile.” – Les Brown
„Frica nu este niciodata un motiv pentru a renunta, este doar o scuza.” – Normal Vincent Peale
„Nu permite fricilor sa iti determine destinul.” – Autor necunoscut
„Stim cu totii ca de cealalta parte a fiecarei frici se afla libertatea.” – Mary Ferguson
Este o frica colectiva legata de frica de moarte dar si de frica de a nu putea transmite materialul genetic.
A aparut in trecutul indepartat al evolutiei umane. A fost impulsul, energia care ne-a determinat sa gasim solutii, sa ne adaptam, sa identificam resurse, sa supravetuim.
A stat la baza motivatiei existentiale, a constituit energia care a alimentat lupta cu celelalte specii ptr obtinerea suprematiei, ptr a asigura supravetuirea, a hranei si a nevoilor de siguranta fizica, de adapost, de evolutie.
Datorita acestei frici am ajuns oamenii care suntem azi. Evolutia nu ar fi fost posibila fara ea. Sa ne amintim cate alte specii au disparut in lupta pentru supravetuire, in incercarea de a-si asigura resursele necesare. Aceeasi frica exista si la celelalte specii si frica duce la fuga ori la lupta. Noi am luptat si am supravetuit. Am luptat nu numai cu celelalte specii ci si cu noi insine.
Omul este mai mult sau mai putin un receptor al acestei frici. Materialul genetic, mediul cultural, familial, social, experientele avute pot determina frica sa se manifeste mai mult sau mai putin . Frica exagerata ca si lipsa de frica sunt extreme, de nedorit. De nedorit este si manifestarea fricii intr-un raport disproportionat cu evenimentele stimul care activeaza aceasta frica. De nedorit este si manifestarea fricii in mod inconstient, franand dezvoltarea si devenirea umana. Energia omului se centreaza in mare parte pe aceste blocaje si traim doar cu energia ramasa, de avarie.
Reflexia in plan social al fricii de a nu avea un viitor ca specie o reprezinta acumularea exagerata a banilor, lipsa acestora, acumularea proportional cu nevoile reale.
Frica de nonsupravetuire din trecut este frica de a ramane fara bani si bunuri din prezent, frica de esec, de nou, care impiedica oamenii sa se adapteze.
Este frica care in extrema franeaza creativitatea ca forma de manifestare a energiei libere a naturii.
In prezent evolutia noastra se afla intr-o perioada in care frica de a nu avea viitor ca specie se manifesta prin acumularea de bani si bunuri, nu dintr-un rationament practic, ci ptr satisfacerea, ptr consumarea fricii. Oamenii care au acumulari de bunuri, bani, cunostinte, nu sunt neaparat si fericiti. Fericirea este traita ptr o perioada scurta de timp, prin intermediul satisfacerii egourilor. Frica ne determina comportamentul. Specific etapei de adormire, de constiinta de supravetuire este faptul ca desi nevoia de supravetuire este asigurata in real, frica ne determina sa acumulam bani si bunuri de dragul acumularii. Oameni care au invatat sa acumuleze bani, nu se mai pot opri, ajung la limita incalcarii legilor, ptr a aduna bani de dragul banilor. Frica de la o anumita intensitate in sus se manifesta tot mai mult, mai intens. Frica, inconstientul, nu stiu cum sa se mai opreasca. Aceasta datorita modului denaturant in care percep frica de a nu avea un viitor. Directia in care ar trebui sa ne preocupe viitorul , este doar cresterea constientizarii. Acumularea de bani si bunuri nu indeparteaza frica ci o muta pe alte nivele, in alte locuri din inconstientul nostru. Frica in sine nu este o problema. Este un bun prieten. Perceperea ei poate deveni o problema.
Ptr a ne putea domoli aceasta frica, banii au devenit valoarea totala a societatii, economicul primand fata de celelalte valori. Aceasta frica a devenit”Dragonul nesatul”care daca nu este hranit, sufla foc si teroare, distruge si desfiinteaza. Si asta facem si noi, nu la nivel metaforic ci la nivel real: am redus sistemul valoric doar la bani, celelalte valori fiind ignorate sau reactivate cateva zile, prin spiritul Craciunului, a Pastelui, a altor ritualuri si ocazii.
Pentru a hrani dragonul acestei frici, intemeiem relatii pe fundamentul banilor, ne judecam cu vecinii, cu rudele, cu terte persoane, creem si alimentam conflicte, avem dorinte egoiste si nevoi neconstientizate.
Moartea si esecul sunt frici majore. Frica de moarte opreste individuarea.
Sa ne observam interiorul propriilor frici, sa le intelegem si sa le depasim.
Iluminarea se afla in mijlocul fricii, prin depasirea ei nu prin alungarea sau fuga de ea. Nu prin ascunderea in spatele mintii, ci prin contactul direct fata in fata si constientizarea scopului acesteia.
Ascuzindu ne de frici nu vom putea evolua. Fricile sun parghiile, instrumentele naturii, in evolutia noastra.
Negarea, fuga de frici este ca si cum ai vrea sa intelegi un copac privind doar frunzele. Este un mod de a duce o viata trunchiata.
Din trecutul indepartat frica ne-a calauzit de-a lungul drumului nostru in viata, pana in momentul prezent , cu rol de imbold , de soc existential. Fara aceasta frica nu am fi existat.
Ne-a dat forta de a lupta contra celorlalte specii, care ne amenintau teritoriile de hrana si limpezimea mintii de a ne apropia si de a ne folosi de acele specii care ne puteau ajuta .
Frica de disparitie, ca specie la nivel colectiv a stat si sta la baza razboaielor, a conflictelor interetnice, religioase, de opinii. A stat la baza sclavagismului, a rasismului si a impartirii lumii in rase superioare si inferioare. A dezvoltat preocuparea de a cauta “dreptatea’, de cautare a unui tel, a unui sens, a unei motivatii de a exista.
La nivel interindividual a pus in miscare conflictele sot-sotie,” “eu si-altii”, a actionat orbeste si a intunecat constienta prin validarea principiului”cine nu este ca mine este impotriva”, a dus la formarea egourilor de a avea, a face, a fi, a sti, a gandi.
Daca la un moment anume, au avut un rol pozitiv, in prezent, modul de manifestare a acestei frici este in restructurare. Cautam noi forme de manifestare, altfel, frica isi va pierde resursele si va disparea.
Tine de nivelul de constiinta, ca reflectare a principiilor universale in constienta.
Constiinta de supravetuire, care ne-a condus pana in prezent, incepe sa nu isi mai intareasca formele de manifestare.
Oamenii devin constienti de faptul ca pot evolua, fara a mai folosi forta fricii si a conflictelor, ci forta constiintei. Omul zilelor noastre incepe sa simta, sa inteleaga principiile naturii si universului si sa iasa din imparatia fricii.
Daca ne putem asigura existenta, ca specie nu mai este necesar sa ne suspectam, sa ne invrajbim , sa generam conflicte intre noi. Viata ne poate sustine pe toti. Ba mai mult, are nevoie de toti. Sa depasim timpul credintelor indepartate sa ne observam, sa ne analizam, sa ne intelegem fricile, ca parghii ale existentei, curgerii, evolutiei. Ca parghii ale accesului pas cu pas la principiile universulu,i a carui parte suntem.
Sursa de inspiratie: : Cheile Genelor de Richard Rudd.
Psihoterapeut :Dan Dumitru Otrocol
Cabinetul de psihoterapie Psihodad