Exista doua cai pe care poti merge: credinta sau frica. Este imposibil ca in mod simultan sa ai incredere in Dumnezeu si sa nu ai incredere in Dumnezeu. Charles Stanley
Vulturul nu are frica de adversitati. Trebuie sa fim precum vulturul si sa avem un spirit liber de cuceritor. Joyce Mayer
Dragostea isi va gasi o cale pe carari unde lupii au frica sa se roage. Lord Byron
Frica este singurul inamic, nascut din ignoranta si tatal furiei si urii. – Edward Albert
Vine din faptul ca nu stim motivul pentru care existam, care este scopul, de unde am aparut si incotro ne indreptam.
Nichita Stanescu spunea, ca existenta noastra este atat de admirabila, de uimitoare, incat se datoreaza mai degraba intamplarii decat unor legi.
Heidegger se vedea mai apropiat de nonexistenta decat de existenta.
Frica inconstienta de nonexistenta se manifesta prin nevoia de garantii, de ceva sigur. A dus la construirea unei vieti bazate pe atasamente. La formarea egourilor, la reducerea constiintei la nivelul atasamentelor.
Paradoxal omul nu poate descoperi usor credinta fara frica de noexistenta. Are rolul de energie care pune in miscare cautarea. Cautand, punem in miscare un proces. Procesul determina evolutia, devenirea.
Frica de nonexistenta se amplifica datorita egourilor. Acestea ne impulsioneaza sa le punem in valoare, sa le materializam. Odata facut acest lucru simtim insa acel gol care trebuie umplut cu esenta fiintei.
Frica de nonexistenta apare ca urmare a incapacitatii de a ramane centrati. Ne reducem la lumea egourilor, ne atasam de ele si nu mai vedem intregul. Ne identificam doar cu atasamentele.
Aceasta frica functioneaza la nivel colectiv. Noi doar o accesam, vibram cu ea. Si facem acest lucru in functie de intensitatea atasamentelor, a identificarii reductioniste cu egourile.
Traind in lumea formelor, a mintii conceptuale, nu putem vedea, nu putem intelege esenta fiintei care este vasta, nemarginita, de necuprins. Am vrea sa o intelegem, sa o cuprindem. Pe acest fundal vibram cu frica de nonexistenta.
Frica de nonexistenta ne asigura energia, forta motrica a devenirii, a cresterii constiintei. Nu putem cuprinde ceea ce nu stim ca exista, nu ne putem agata de ceva care aparent nu este vizibil. Insa vizibilitatea este data de constienta, de nivelul acesteia. Constienta totala sau constiinta devine scopul suprem. Nonexistenta devine existenta. Atasamentul numai de un aspect al realitatii este compensat de efectele fricii de nonexistenta. Ne determina sa cautam si cealalta parte si sa vedem impreuna intregul care este dat de suma celor doua parti si mai putin de comprimarea existentiala intruna singura. Partile intregului nu se exclud ci se completeaza, se reintregesc in intregul mai mare.
O forma de manifestare a acestei frici este credinta ca modul in care gandim, simtim, percepem lumea si realitatea la nivel individual este singurul real si corect. Celelalte nu ar exista. Nu suntem inca suficient de capabili ptr a integra diversitatea, fara a nu mai crede ca vom pierde unicitatea. “Ceilalti exista dar felul meu de a fi este singurul care este corect”.
Siguranta, garantia totala, apare insa doar din acel loc de unde credem ca nu exista, din locul nonexistentei.
Frica de nonexistenta apare atunci cind devenim mai descentrati , cand ne uitam originea, completitudinea. Cand uitam o parte a ceea ce suntem, cealalta parte traieste frica nonexistentei, ptr ca existenta la nivel de constiinta totala implica ambele parti, multiple parti.
Ca si cum un vapor ar deveni inconstient de partea din apa, de motoarele, pompele care ii asigura plutirea . Asa suntem si noi. Vedem trunchiat si credem ca vaporul poate naviga fara partea de jos. Atunci, la nivel inconstient partea de sus simte ca nu ar exista in sens de intreg.
Fara frica de nonexistenta nu am fi suficient de creatori. Daca ne-am simti completi si nu am simti lipsa, am deveni comozi ,am trai in zona de confort si am disparea. Zona de confort ptr ca nu creaza, nu se poate adapta, dezvolta, nu poate tine pasul cu intregul, cu curgerea, cu devenirea.
Astfel, am format deprinderea de a completa partea pe care o simtim ca lipsa, cu inlocuitori- tehnica, cultura, stiinta, cercetare, arta, religie, filozofie. Am creat si continuam sa o facem datorita acestei frici.
Un om fara frica de nonexistanta este un om care doarme. Astfel, in mod paradoxal nonexistenta devine existenta prin creatie. Frica de nonexistenta determina paradoxul creatiei, a devenirii, a curgerii.
Mintea conceptuala si constiinta de supravetuire ne-au invatat ca pentru a exista trebuie sa fim cineva raportat la altcineva. Astfel am ajuns sa nu mai stim cine suntem ca individualitate. Eu sunt mai inalt, mai destept, mai scund, mai realizat, mai, mai, mai etc., totul este prin raportare.
Esenta noastra este insa unica. In loc sa ii asiguram cadrul vast de manifestare, de afirmare tocmai noi, societatea, educatia o limitam prin conditionare exagerata. Pe nivelul constiintei de trezire, a constiintei de noi si de ceilalti, egourile isi pierd din energie, constienta noastra se duce si in lateral, pe vastitate si pe profunzime. Incepem sa agatam cu mintea, licariri ale interesului naturii si fara a ne pierde individualitatea ne dam seama de constiinta mai vasta a acesteia.
Frica de nonexistenta creste odata cu cresterea egourilor. Se creeaza un paradox, ptr a ne prinde propria coada. Ptr a exista credem ca trebuie sa doboram pe altii, sa ne raportam la altii. Raportarea este buna dar pana la limita pierderii unicitatii. Pretul platit este pierderea contactului cu natura si esenta umana, afectarea starii de sanatate, stresul ptr apararea credintelor si realizarilor proprii. Fericirea devine doar cautare si amagire vremelnica. O noua cautare va incepe.
Frica de nonexistenta se manifesta prin trairea unui gol imens in interiorul nostru. Formarea golului este datorata divizarii esentei fiintei in parti mai mici, specifice fiecarui egou. Ca o oglinda devenita cioburi. Ne vedem incomplete, distorsionati. Ca si cum nici nu am exista. Este o cautare a fiintei complete care suntem. O incercare de adunare la un loc a partilor, o cautare a centrarii, a intregului existential.
Sursa de inspiratie: : Cheile Genelor de Richard Rudd.
Psihoterapeut:Dan Dumitru Otrocol,
Cabinetul Psihodad