Frica e blestemul omului. Dostoievski
Frica este taxa pe care conştiinţa o plăteşte vinei. George Sewell
Şi râd de teama mea, cum am râs întotdeauna când mi-a fost frică. Octavian Paler
Teama este tatăl curajului şi mama siguranţei. Henry H. Tweedy
Este o frica colectiva. Isi are sediul in inconstientul colectiv al umanitatii. In trecutul indepartat, viata de unul singur nu era posibila. Nevoile de hrana, de transmitere a materialului genetic, de teritorialitate, de securitate, nu se puteau realiza in afara grupului. Frica de a fi exclusi din grup isi are bazele in frica de moarte. A ramine in afara grupului insemna a muri. Frica de a fi exclusi din grup a determinat intarirea rolului colectivitatilor umane, formarea si dezvoltarea sociala. Frica a determinat aparitia grupului, tribului, satului, orasului, natiunilor, grupurilor de natiuni, s.a.m.d.
Rolul pozitiv sau negativ al acestei frici, depinde de nivelul de constiinta al persoanei care raspunde la frica. Pe nivelul constiintei de supravetuire, aceasta frica este vazuta ca fiind negativa. Incercam prin toate mijloacele sa fugim, sa ne indepartam de ea. O ascundem prin reprimare sau reactionam prin proiectie asupra altora. Pe nivelul constiintei de sine si de ceilalti, a constiintei multidimensionale si a constiintei transcedentale, rolul acestei frici este unul pozitiv.
Fara aceasta frica nu am fi ajuns in prezent. Este energia care ne-a dat motivatia si resursele pentru evolutie, ptr dinamica, devenire, transformare, curgere neintrerupta.
A dus la consolidarea si intarirea grupului, la formarea si dezvoltarea spiritului de grup, la formarea, protejarea si dezvoltarea continua a valorilor comune. La cresterea rolului socialului.
Pentru a nu fi exclusi din grup, era necesar sa respectam liderul si regulile grupului . Excluderea insemna moartea. Desi in noi exista si tendinta de individuare, frica de moarte, de excludere era mult mai intensa. Individuarea a avut loc dar nu intr-o forma de libertate totala, ci adaptata la nivelul grupului, la posibilitatile lui. Grupul era primordial. Individuarea a evoluat la inceput in pasi mai mici. Au fost identificate nise de manifestare prin dezvoltarea uneltelor si a tehnicii, prin asigurarea sanatatii, prin deschiderea catre interesele comune si dezvoltarea constiintei comune, a altruismului, ca interes de grup. Am invatat sa ne adaptam, sa ne suportam, sa gasim si sa dezvoltam interese comune. Am individuat prin arta, cultura, tehnici noi de supravetuire, de infruntare a mortii, de deschidere spre nou. Am dezvoltat tehnici mai putin violente de curtare si acceptare, de catre partenerul sexual. Acceptarea celorlalti a dus la respectarea dreptului alegerii de catre femeie a partenerului sexual si legiferarea deciziei acesteia.
Am crescut capacitatea de a supravetui si de a evolua prin familie, natiune. O forma de manifestare pozitiva a acestei frici este recunoasterea familiei, respectarea acesteia, a membrilor, cresterea importantei pe care o acordam judecatii grupului, rudelor. “Ce va spune lumea “.
Diviziunea sociala, profesionala, a tehnicii, a formelor de invatamint, a religiilor, functionarea intreprinderilor si organizatiilor sociale, politice, culturale, religioase, etc, nu ar fi fost posibile fara existenta acestei frici.
Aceasta frica se mai manifesta azi prin : frica de a nu fi intelesi, de a nu fi judecati de catre grup, de ceilalti oameni, efortul de adaptare la structurile sociale si profesionale, la partener in cuplu, capacitatea de a renunta la idei, elemente proprii de gestionare a egorurilor, ptr a pastra familia, s.a . Efortul de a invata, de a avea, de a face, conform cerintelor vietii, a grupului. Datorita acestei frici, am facut trecerea de la statutul de animal la cel de om . Ne-am ridicat si continuam sa ne ridicam constienta.
Fricile nu sunt neaparat dusmanii nostrii. Pot fi si invatatorii nostri, darul naturii in devenire catre noi. Sunt semn al iubirii imense , al gratitudinii si rabdarii. Sunt parghii ale devenirii. Pentru a intelege aceasta, sa iesim din ascunzatoarea egourilor si sa analizam, sa observam fricile de undeva de deasupra lor, din afara lor, sa le vedem scopul si stradania lor. Legatura intre noi, univers, creatie, devenire. Sunt o parghie, o energie care ne inconjoara cu rol fundamental in evolutia, in devenirea noastra.
Sa nu mai luptam cu fricile ptr ca le intarim energia lor, o multiplicam de fiecare data cand vrem sa scapam de ele. Sa ne ridicam deasupra lor, sa le privim, sa le imbratisam, sa le folosim energia lor ptr a accede un nivel al constiintei omului ca parte a naturiii inconjuratoare care da si primeste, care se apara si o apara, care exista nu numai ptr el ci si ptr intreg. In acel moment fricile vor pleca si ne vor lasa energia lor ca resursa suplimentara ptr a merge mai departe. Ptr a deveni.
Totul este in schimbare, in transformare, doar egorurile ne tin ancorati in jurul lor.
In relatia de cuplu, aceasta frica determina la nivel inconstient ceea ce numim infidelitate. Persoana care nu se mai regaseste in grupul familial, care se simte respinsa si neapreciata, cauta datorita acestei frici, analizeaza posibilitatea de a fi acceptata, de a mai putea sa isi intemeieze un nou grup. Verifica daca eventual ar putea fi acceptata, ar putea sa-si formeze un nou grup in cazul respingerii si alungarii din cel existent.
Frica de a nu fi excluse din grup a determinat sa accepte multe femei violenta fizica, violenta psihica, a partenerului.
Este un aspect negativ, de alta extrema a acestei frici.
Nevoia de a fi recunoscut, apreciat, confirmat de catre altii, vine din frica de a fi exclusi din grup.
Pozitivul si negativul, binele si raul, nu sunt constructe stabile. Consideram frica ca ceva rau pe nivelul constiintei de supravetuire sau a somnului constiintei si ca ceva pozitiv, integrat in fluxul vietii pe alt nivel.
In zilele noastre frica de a fi exclusi din grup si-a mai redus intensitatea sau si-a schimbat formele de manifestare.
Procesul de individuare face trecerea de la omul dependent de grup, la omul care poate functiona singur. Aceasta nu inseamna ca omul se va izola si va trai singuratic. El va trai in continuare in cadrul grupului, dar calitatea, nivelul de constiinta, noile structuri ale grupului nu vor mai avea la baza frica ci acceptarea constienta a grupului.
Avem nevoie pentru a evolua de frici pana la un anumit nivel de constienta. De la acest nou nivel, nu fricile ne vor populsa ci insasi energia noului nivel de constiinta care pe masura ce va atinge o cantitate si o calitate critica, va face saltul.
Sursa de inspiratie: : Cheile Genelor de Richard Rudd.
Psihoterapeut:Dan Dumitru Otrocol
cabinetul de psihoterapie PSIHODAD