„Singurul secret al existenței este să nu-ți fie teamă. Niciodată sa nu-ți fie teamă de ce vei deveni.” Buddha
„A-ţi fi frică de dragoste înseamnă a-ţi fi frică de viaţă, iar când îţi e frică de viaţă eşti pe trei sferturi mort.” Bertrand Russell
”Teama este umbra alungită a ignoranţei”. Arnold H. Glasow
Fricile individuale sunt forme mai subtile, mai directe, de manifestare a fricilor colective.
Urme indepartate ale fricilor colective se reactiveaza cu ocazia unor evenimente, stimuli, care apar intamplator in viata noastra.
Fricile colectice sunt frici arhaice, unele dintre ele vin din trecutul indepartat, din perioadele de inceput ale existentei umane, cand limita dintre viata si moarte era neclara, supravetuirea, hrana, transmiterea genelor erau griji existentiale.
Fricile colective s-au sedimentat in inconstientul colectiv uman si au devenit parte din existenta noastra. Exemple de frici colective: frica de instabilitate in univers, frica de moarte, frica de a nu reusi transmiterea materialului genetic, frica de viata ,frica ca oricand ar putea sa se intample ceva negativ, frica de a avea o viata linistita, frica de a fi exclus din grup, frica de a nu avea suficiente resurse de hrana, frica de a nu avea viitor ca specie, frica de imperfectiune, frica de individuare, frica de libertate, de vastitate, frica de libertate, de a avea succes, s.a. .
Exista tehnici de lucru ptr reducerea fricilor. Rezultatele aplicarii lor difera de la persoana la persoana. Diferentele sunt determinate de modul de perceptie a fricilor, de mecanismele de aparare folosite precum reprimarea in interior sau reactanta in exterior.
Putem analiza si intelege egourile ca forme de manifestare a fricilor, in functie de pozitia de pe care ne raportam la ele. De pe pozitia constiintei adormite, a constiintei de supravetuire, fricile sunt percepute ca un rau care trebuie alungat, distrus, indepartat etc. De pe pozitia constiintei de sine si de ceilalti ca forma de constiinta trezita, fricile sunt vazute ca ceva firesc, ca mecanisme ale naturii necesare devenirii noastre.
Constiinta, reprezinta totalitatea principiilor, elementelor, parghiilor naturii, universului. Gradul, nivelul de constiinta, reprezinta constienta, ce stiu eu din ceea ce exista . Ca urmare este firesc ca nu stiu ceea ce nu stiu. Ca om eu reflect o mica parte din constiinta naturii. Voi vedea lumea, natura ceea ce exista prin prisma acestei reflectii unice ptr fiecare persoana. Persoana de langa noi cu care uneori intram in contradictie este posibil sa aiba un alt nivel de reflexie. Asadar cu cine ne contrazicem noi ? cu persoana sau cu constienta ei ? .
In mare parte fricile pe care le traim, modul in care ne raportam la ele, depinde de experientele copilariei, de mediul familial, de identificarile facute, de atasamentele persistente.
In copilarie, in functie de mediul familial si social traim diverse frici personale, individuale. Acestea deschid un portal al fricilor pe unde vor intra si fricile colective. Persoanele care au mai putin deschis acest portal vor trai mai putin intens fricile colective. La baza fricilor colective sta frica de instabilitate in univers, frica ca oricand se poate intampla ceva neplacut. Daca portalul de acces este prea mult deschis, nici o activitate exterioara, nici o stradanie facuta de o persoana, nu va inlatura trairea unei frici.
Fricile colective sunt pozitionate sub forma de straturi cu frica de moarte in centru si de jur imprejur alte frici care deriva din ea.
Rolul pozitiv al fricilor este dat de faptul ca datorita lor am dezvoltat abilitati de adaptare, de perfectionare si dezvoltare, ajungand la ceea ce suntem astazi. Fricile colective stau la baza evolutiei.
Evitarea totala a fricilor nu este o solutie in acest moment. Ar opri evolutia omului. S-ar opri rolul de motor al devenirii umane. Fricile pot fi intelese mai usor intr-un context mai larg al constiintei de sine. Scopul fricilor este asadar crearea energiei, a motivatiei, a socului necesar depasirii, schimbarii, transformarii. Viata nu presupune numai contemplare si ci efort , actiune ptr dezvoltare. Realizam aceasta prin energia fricilor. Constienta actuala nu ne permite sa evolum din cunoastere, din constiinta . Evoluam din nefericire din suferinta, din frica. Energia fricilor trebuie externalizata, integrata in exterior, in provocarile vietii. Astfel tinem pasul cu devenirea. Pe masura ce constiinta va creste, vom putea evolua din constiinta.
Referindu-se la ceea ce ne poate determina sa trecem de la un nivel de constiinta la altul, G.I.Gurdjieff spunea, ca trecerea de la o octava la alta octava a existentei nu este posibila decat printr-un soc. Fara soc nu am putea depasi stadiul de constiinta in care ne aflam, datorita existentei tampoanelor. In acest caz tampoanele sunt egourile care ne limiteaza, ne reduc constienta. Astfel reflectam doar partial constiinta naturii, a universului, atat cat ne permit atasamentele de egouri. Rolul acestora este de a nu ne lasa constiinta sa ajunga in totalitate la noi, de a nu putea constientiza intregul, constiinta extinsa. Egourile sunt perdelele vietii care nu ne permit sa vedem maretia totala a soarelui, a luminii, a cunoasterii totale. Cu cat investim mai multa atentie in egouri, cu atat ne limitam constienta. In acelasi timp, epoca egourilor este una necesara. Devenirea presupune intai existenta egourilor si a cioburilor de esenta aferente, apoi depasirea treptata a acestora si recentrarea intr-o noua forma extinsa, imbogatita cu experienta proprie.
Nu exista un loc mai bun ptr a afla scopul vietii decat mergand in spatele fricilor si analizand dinamica lor, rolul curgator, de miscare si devenire.
Fricile individuale sau colective pot fi depasite prin schimbarea perceptiei asupra lor. Prin ridicarea constientizarii. Prin intelegerea rolului lor in relatie cu individul, colectivitatea si natura. Prin depasire, fricile isi pierd energia. Prin constientizare dispar. Pentru ca insasi unul din scopurile existentei fricilor este accederea si transcenderea constiintei, a principiilor naturii si universului. O reflectare mai cuprinzatoare in noi, prin devenirea constienta. Cresterea constientei inseamna reducerea fricilor. Altfel, a ramane ancorat intr-un sistem de credinte fix si rigid, care desi, necesar la un moment dat, nu mai tine pasul cu momentul urmator, ne face sa devenim rigizi, conservatori, sa luptam ptr apararea unor dogme care devin frane ale evolutiei, ale unei vieti in devenire.
Incepem sa constientizam cauza conflictelor intre generatii, intre oameni, din interiorul nostru, cauzele razboaielor, a discriminarilor, a neintelegerilor. Ajungem sa avem o atitudine pozitiva fata de viata, sa ii intelegem sensul de pe pozitia constiintei extinse.
Altfel, ne complacem in zona de confort si asteptam ca altcineva din exterior sa ne rezolve problemele, sa ne dea solutii.
O mare parte dintre noi insa nu vrem sa evoluam, vrem doar o zona de confort care odata creata nu ne mai lasa sa vedem lumea din exterior. Cauza atasamentelor este asadar frica si mecanismele de evitare a acesteia.
Un alt mod de a evita frica este sa traim prea mult in speranta viitorului, astfel incat nu mai traim prezentul. Prezentul, devine reflexia trecutului si proiectia in viitor.
Credintele , prejudecatile, au rolul de a ascunde in interiorul lor fricile.
Fricile nu pot disparea. Sunt energii cosmice. Sunt parghii ale devenirii umane. Pot fi insa identificate, acceptate. Drumul de la respingere la acceptare nu este unul usor. Presupune largirea constientei, accederea constiintei totale a naturii din care facem parte. A intelege rolul fricilor necesita a iesi din constiinta egoului, a supravetuirii si a merge la nivelul constiintei de sine si de ceilalti, constiinta esentei. Cioburile esentei trebuiesc readunate cu toata incarcatura experientei lor si puse la un loc, recentrate. Noul centru, noua esenta va cuprinde experienta individuala. Esenta se mareste si ea prin adunarea cioburilor egourilor.
Nu fricile sunt adevarata problema ci modul in care le traim, modul in care le percepem, mecanismele de aparare folosite .
Fricile au un rol pozitiv analizate pe baza constiintei trezite. Sunt vehicol al evolutiei. Reactia la ele este adevarata problema iar noi putem invata si reinvata cum sa ne purtam cu fricile noastre. Cu ele si cu noi insine.
Sursa de inspiratie: : Cheile Genelor de Richard Rudd.
Psihoterapeut:Dan Dumitru Otrocol
Cabinetul Psihodad