„E curios că cei care vorbesc cel mai mult au cel mai puţin de zis.” Richard Wurmbrand
„Vorbește puțin și fă multe.” Benjamin Franklin
“Tacerea are glasurile ei de intelepciune.Ascult-o” Nicolae Iorga
„Gândul nu se coboară acolo unde aude prea multă vorbă.” Nicolae Iorga
„Nu-i nevoie de vorbe, puneţi-vă nădejdea în fapte.” Publius Ovidius Naso
Modul in care vorbim este o forma de a expima in exterior gandurile, emotiile, fixatiile interioare. Putem vorbi din esenta fiintei care este una spirituala sau putem vorbi din egouri care reprezinta o farmitare a esentei in fiecare egou. Este o deturnare a esentei de la rolul ei esential. Putem spune ca egoul fara a atinge un nivel patologic poate fi, pe actualul nivel de existenta a constiintei umane, o forma in curs de evolutie , prin care incercam sa exprimam si sa realizam esenta.
Putem vorbi grav, apasat, dur, rece, taios, agresiv, insistent, precipitat, accentuat, cursiv, melodios, cu patos, cu incrancenare, condamnabil, tolerant, tandru, delicat, ca o curgere “ce te unge pe suflet cand vorbeste”, incet, imperceptibil, pitigaiat, cu gratie, cu toleranta, cu incredere , cu neincredere, din suflet etc.
Este binecunoscut efectul pe care il are vorbirea asupra noastra, poate trezi in noi reactii din cele mai spontane, incontrolabile uneori. Atitudinea noastra fata de cum vorbesc alte persoane este diferita.
Putem trai stari de curiozitate, de apropiere, de respingere, de aprobare, de nonacceptare, de liniste, de provocare, de indiferenta. Uneori modul in care vorbim produce mai multe efecte decat continutul vorbitului.
Ne putem apropia sau indeparta de vorbitor, tolera sau respinge, accepta sau pur si simplu plecam de langa el sau schimbam subiectul asteptand ca vorbitorul sa schimbe si el modul in care vorbeste.
Vorbirea ne poate afecta inconstient prin ton, continut, vibratie, intensitate sau continutul vorbirii.
Vorbirea este o reflectare a personalitatii persoanei, a framintarilor, a starilor interioare .
Tonul si atitudinea unei persoane se poate schimba in functie de un subiect sau altul. Putem observa ca exista o legatura intre continutul vorbirii si problemele psihologice nelucrate ale persoanei.
Pastram in mintea noastra esantioane de vorbire asociate cu experientele traite de-a lungul vietii. Acest fisier al trairilor se reactiveaza inconstient de fiecare data cand apare un stimul. Sentimentele si emotiile depozitate ies automat la iveala si lipsite unui control constient dezvolta fenomenul de reactanta a corpului. Ca rezultat al reactiei, comportamentul va fi de respingere, de indepartare, de apropiere, de refuz, de simpatie/antipatie, nu neaparat in functie de persoana vorbitorului, ci in functie de experienta depozitata in mintea noastra.
O situatie speciala o traim atunci cand vorbitorul ne atrage cand vorbeste, este cazul vorbitorilor cu har. Parca prin cuvintele lor deschid in noi porti ale sufletului, ne captiveaza total, limitele corporale dispar, parca niste lanturi cad, devenim mai usori, mai deschisi, pur si simplu am vrea sa nu se mai termine. Continutul vorbirii trece undeva pe planul doi, mintea conceptelor cedeaza locul in fata imensitatii portii deschise.
Acea persoana deschide prin harul sau un alt spatiu existential, vast, infinit, ce nu poate fi descris pana cand nu il traim si simtim. Am avut cateva ocazii in viata sa cunosc asemenea persoane, sa traiesc asemenea stari, asemenea imensitati existentiale. La fel cum am avut ocazia cu unii din clientii mei sa deschidem impreuna asemenea spatii. Este ca si cum nu eu mai tin sedintele de terapie, ci se tin singure, parca cineva sau ceva “pune cuvintele in gura”. Pur si simplu eu nu mai fac niciun efort de a vorbi, nu mai caut cuvintele, nu le mai ordonez pentru a le da un sens. Cuvintele vin, se petrec si pleaca intr-o curgere lina si continua . Parca ma simt inconjurat de sursa acestei curgeri, traiesc lipsa de efort ca o stare benefica, gratioasa si totala, nediferentiala, ca o energie vasta si interminabila, ca un contact direct cu o sursa necunoscuta.
Atunci cand vorbim o putem face din doua surse:
-Vorbim si exprimam, dam forma gindurilor care vin, care se formeaza in mintea conceptuala. Mintea conceptuala este formata din totalitatea ideilor, credintelor, conceptelor pe care le-am dobandit prin identificare, prin mostenire sau prin experienta proprie si bine ar fi ca acestea din urma sa fie cat mai multe.
Atunci cand vorbim prin acest canal prelucram, operationalizam aceste credinte, cuvinte plecand de la scopul propus si care de obicei inseamna cautarea unei solutii la o problema, o neliniste, o intrebare.
Este un sistem greoi si depinde de multitudinea fisierilor si elementele din fiecare, mai depinde si de sistemul de operare pe care il avem si care este influentat de experienta de viata, educatie, cultura si mediu.
Depinde si de armonia intre aceste fisiere si sistemul de operare si armonia cu structurile sentimentale si emotionale. O persoana in dizarmonie fie va vorbi mult si fara un sens aparent decat cel dat de impactul emotional, fie in cealalta extrema, nu va vorbi deloc. Mintea conceptuala este un mod particularizat, propriu influentat de suma conceptelor si experientelor personale pin care vedem viata. Metaforic reprezinta “ochelarii de cal “pe care ii folosim.
Desi necesara ingradeste si limiteaza accesul la totalitatea realitatii existente.
Este grosier cand nu se vorbeste dintr-o experienta proprie ci din continuturi cognitive preluate. Vorbitul din mintea conceptuala este rece, static, uneori ascunde victimizarea, dependenta, egourile, dominarea, respingerea, rigiditatea.
-Vorbitul din esenta fiintei este o vorbire prin cuvinte dar nu din cuvinte. Este o vorbire dincolo de cuvinte din spatiul necreat, lipsit de delimitari, vast, imens in care este totul si nimic din punct de vedere conceptual, nimic ce nu poate fi exprimat in cuvinte, in concepte. Cu totii provenim din acest spatiu si purtam in noi elementele acestui spatiu lipsit de granite si framintari. Il cautam in concedii, seara dupa o zi de munca, in mijlocul naturii, a unui camp, a unui ape curgatoare, a unei mari sau ocean, a varfului de munte, toate caracterizate de imensitate si vastitate. Deschidem in noi o poarta, accesam un spatiu din noi, ne intoarcem acasa cu acest spatiu deschis, in timp accesul se inchide din nou datorita escaladarii mintii conceptuale. Din acest spatiu vine vorbirea acelor persoane speciale pe care le ascultam. Acest spatiu este spatiul spiritului si sufletului, ne conecteaza cu imensitatea esentei noastre. Din acest spatiu vorbeau preoti, invatati, unii profesori, parintii, din acest spatiu provenea energia cu care un medic, din ce in ce mai putini acum, acorda ingrijire pacientilor, din acest spatiu ar trebui sa vina mereu cuvintele terapeutillor,ale noastre, ale tuturor. Pur si simplu am uitat cum se deschide poarta si folosim surogat de poarta ca: alcoolul, drogurile, dependentele de substante, de idei si concepte, de persoane, s.a.m.d.
Daca vorbitul din mintea conceptuala are la baza fisierele, cuvinte, vorbitul din esenta are ca punct de plecare o traire, o stare, o simtire, o poarta deschisa.
Vorbirea din esenta este singura forma care este creatoare, care duce in final la descoperirea si aplicarea a ceva nou.
Cand vorbim din mintea conceptuala vorbim despre ceva, cand vorbim din esenta vorbim din acel ceva.
Asadar daca vrem sa creem ceva nou, sa schimbam ceva, sa gasim raspunsuri la intrebarile si nelinistele noastre nu este suficient sa vorbim din mintea conceptuala. Trebuie sa accesam esenta fiintei sau mintea superioara, constiinta sau divinul si sa traim starea “acelui ceva”. Ulterior trairii si in functie de dimensiunea deschiderii vom putea conceptualiza.
Astfel imbinand mintea conceptuala, care este doar una de relatie cu mintea naturala , a simtirii corporale, vorbirea noastra va fi una despre ceva dar si din acel ceva. Vorbirea devine placuta, elementele interioare se armonizeaza stare care se extinde si la cei cu care vorbim.
Succesul vine doar daca ne raportam mereu la aceasta sursa.
Invata sa vorbesti din esenta fiintei pentru a deveni creator, pentru a descoperi spatiul nelimitat al esentei noastre.
Suna si programeaza-te la cabinetul de psihoterapie PSIHODAD pentru a a participa la o sesiune de constiinta extinsa si pentru a accede spatiul esentei tale.
Psihoterapeut: Dan Dumitru Otrocol
(Sursa de inspiratie : Emoţiile distructive Daniel Goleman intr-un dialog stiintific cu sanctitatea sa Dalai Lama;Arta fericirii, sanctitatea sa Dalai Lama si Howard C.Cutler;Psihologia viitorului,Stanislav Grof;Psihologia Trezirii, John Welwood;Corpul tau stie raspunsul,David I Rome;Nagarjuna ,Epistola catre un prieten,comentariu de catre Venerabilul Rendawa,Zho-nu Lo-dro;Note de curs, Juan Ruiz Naupari ;Invataturile lui Gurdjieff,Trezirea constiintei si evolutia spirituala,de G.Thompson(Govindananda);Cheile genelor, Richard Rudd.)