Frica da a avea o viata linistita si armonioasa

Frica da a avea o viata linistita si armonioasa„Frica nu este niciodată un motiv pentru a renunța, ea este doar o scuză.” Norman Vincent Peale

„Nimic nu este mai detestabil decât respectul bazat pe teamă.”Albert Camus

„Dă piept cu cele mai mari frici ale tale. După aceea, ele nu vor mai avea forță, iar tu vei fi liber.” Jim Morrison

Frica ca oricind se poate intampla ceva neplacut a dus la aparitia fricii de a avea o viata linistita.

Este o frica colectiva care a aparut in trecutul nostru indeparatat .

Viata, de la inceputuri si pana  in prezent  a fost si este un continu efort, o continua lupta ptr supravetuire ca specie, ptr apararea teritoriului, ptr asigurarea securitatii si a vietii. A presupus lupta contra altor specii, contra vicisitudinilor vietii, ptr adaptare, pentru cautare de solutii necesare supravetuirii. Desi este o frica colectiva,  nu toti o manifestam la fel. Sunt persoane la care se manifesta mai mult, altele la care se manifesta mai putin. In functie de evolutia fiecaruia, de experientele de viata si familiale traite,  de parinti, bunici, strabunici, etc,  aceasta frica se activeaza mai mult sau mai putin la anumiti stimuli care pot sa apara.

Reprimarea sau reactanta la aceasta frica daca atinge cote disproportionate, are un  efect distructiv asupra persoanei in sine, asupra celorlalte persoane cu care relationeaza, asupra mediului.

Sunt persoane in jurul nostru care pur si simplu nu pot duce o viata linistita si armonioasa. Au nevoie in permanenta de o stare de tensiune, de ceva de rezolvat iar daca acel ceva nu exista, il vor crea. Sunt persoane care se misca mai tot timpul, care fac tot timpul ceva si care desconsidera pe ceilalti care nu fac lucrurile in acelasi timp sau in acelasi fel.

Au o stare de tensiune interioara mai ridicata decat altii. Pentru a domoli tensiunea fricii au nevoie de agitatie. Linistea este dusmanul lor pentru ca intr-un asemenea mediu frica nu se poate manifesta. Si nemanifestarea ei presupune cresterea energiei interne, neexprimate. De aceea cauta mereu conflicte, lucruri de facut, ceva de transformat, de modificat, de aparat. Ceva in exteriorul lor, ceva la altii pentru ca de interior nu se ating. ”Interiorul este perfect” sau nici nu isi permit sa priveasca astfel lucrurile. Li se par ca fiind de la sine intelese. Sunt mereu in reactanta, in proiectie. Probabil ca altfel ar face implozie, datorita prea multei reprimari sau explozie ptr a descarca minia, furia.

Pana la o anumita limita si in anumite conditii, sunt “oamenii care fac lucruri” si chiar le fac. Problema apare cand nu mai au ce face sau mediul nu le apreciaza “lucrarea”. Problema apare in relatiile interumane, daca acuza , critica pe altii care “se misca mai incet”sau sunt altfel.

Efecte ale  acestei frici ne-au modelat comportamentele, au modelat si adaptat natura, fie prin munca proprie, fie prin exemplu personal. Fara acesti oameni si fara aceasta frica nu am fi avut impulsul necesar, energia si nici  motivatia schimbarii, transformarii. Nu am fi putut supravetui ca specie, nu am fi reusit in trecutul indepartat sa ne asiguram, sa ne aparam resursele.

In ziua de azi, problema acelora din noi la care aceasta frica este mai ampla, este nu de a opri ci de a o gestiona. De a o folosi la acele locuri de munca, la acele activitati care necesita schimbare si transformare. Problema, cand apare se poate rezolva prin gestionare. Putem sa ne manifestam energia fricii sa o punem la treaba, pentru un scop, ptr un obiectiv, dar o putem pune si in starea de repaos, acasa in relatiile de familie, cu partenerul de viata, cu altii.

Iar noi ceilalti am putea sa fim mai ingaduitori cu reactiile noastre la aceste atitudini. Fara acesti oameni nu am fi ajuns nici noi ceea ce suntem. In unele directii sunt modele de urmat ptr ceilalti.

Prin mecanismele intelepte ale naturii, aceasta frica va persista. Oamenii puternic activati de ea, se vor mai naste si vor mai exista. Si este bine sa fie asa. Sa-I ajutam sa isi gestioneza mai bine aceasta frica. Sa nu vedem doar comportamentul,  ci sa intelegem si frica din spate.  Aceasta este constiinta de sine si de ceilalti. Nu sa-I izolam,  ci sa ii ajutam.

Daca ar fi ca viata pe pamant sa inceapa de la zero, acestia  ar fi oamenii fara de care viata nu ar putea merge mai departe. Pur si simplu s-ar opri. Nu am putea supravetui. Acestia, sunt oamenii care isi asuma riscuri, care incep activitati usor, odata  stabilite, le duc la capat prin orice mijloace.

Omul a fost la inceputuri o masina de lupta, cu cei din jur si cu sine insusi. Tocmai datorita fricii de a avea o viata linistita,  am performat.

In zilele de astazi, unele directii de manifestare a acestei frici au devenit problematice, datorita faptului ca desi conditiile initiale au evoluat, frica continua sa se manifeste. Nu se poate opri sau nu se poate opri in acelasi ritm cu disparitia conditiilor initiale.

Asa am ajuns  sa  ne setam corpul incapabil sa se mai relaxeze si mintea incapabila sa se mai opreasca. Uneori nici noaptea. Continua sa amestece informatiile si conceptele la nesfirsit, ingreunand in loc sa usureze viata. Suntem precauti la pericolele din exterior, incat am uitat de noi insine, de interiorul nostru. Am putea spune ca ne-am atasat de pericole, uneori ireale.

Modul in cae se manifesta azi aceasta frica, este prin tendinta de a  controla viata, pe sine insusi, pe ceilalti. De aici apare nevoia de performanta, nu  cu un scop in sine ci de dragul performantei. Aceasta frica se manifesta atat de puternic, incat nu ne mai putem opri.

Controlul exagerat, duce insa la epuizare, la dezvoltarea in mod pregnant a mintii logice, la pierderea afectelor,  pune in miscare nevoia de control a vietii,  care de la un anume prag nu se mai poate opri. Ne distruge. Viata nu poate fi doar inteleasa. Nu viata necesita control ci atitudinea fata de aceasta frica trebuie reconstruita.

Sursa de inspiratie: : Cheile Genelor de Richard Rudd.

Psihoterapeut:Dan Dumitru Otrocol

Cabinetul PSIHODAD