Nevoia de control este inscrisa genetic in corpul nostru. Simtim nevoia sa controlam pe ceilalti oameni: sotul, sotia, copii, prietenii, colegii de serviciu, rudele, pe oricine, intregul mediu. Si desigur pe noi insine.
Nevoia de control se intinde pe o plaja de la deloc pana la total,de la scazuta pana la patologic.
O valoare medie si cu posibilitati elastice,variabile, in functie de context „ar fi de preferat”.
Anormalitatea vine din lipsa totala a controlului si controlul obsesiv. Controlul obsesiv paralizeaza pur si simplu persoana si pe cei din jur, mai ales daca depind de ea.
Nevoia de control ascunde in spate o lipsa de incredere in sine, o indoiala asupra a ceea ce este in realitate un om. Avem capacitatea de adaptare la orice situatie. Doar nu stim sa o folosim, ne este frica , preferam zona de confort, zona de siguranta proiectata in exterior, in detrimentul accesarii, construirii si consolidarii celei interioare, proprie fiecaruia.
Frica de reusita, frica de ceea ce suntem, frica de noi insine si frica de neprevazut sunt ascunse adanc in trecutul nostru primitiv, in instinctul de supravetuire comandat inconstient de creerul reptilian. Iar creerul reptilian care are propria sa gandire uneori opusa gandirii logice, parietale. Nu tine cont de realitate. Este un proces intern cu baze si determinari proprii, instinctuale, nerealiste. Paradoxul apare cand simtim nevoia de aparare, de control fata de un mediu neprejudiciant. Ne aparam prin control obsesiv fata de cei din jur, fara ca acestea sa atenteze la integritatea si supravetuirea noastra. Pur si simplu. Avem o nevoie exagerata de siguranta(materiala, fizica, psihica, etc).
Aceasta este gandirea instinctuala. Nevoia de control, de aparare, activarea mecanismelor de supravetuire, fara sa existe un pericol real. Anticiparea pericolului nu este reala si in cel mai bun caz disproportionata.
In trecutul indepartat, relatiile cu ceilalti oameni datorita primitivitatii comportamentale erau vazute ca potential periculoase. Din generatie in generatie, s-a transmis genetic,pana in zilele noastre. Sta ascuns in aminoacizii genetici si ne influenteaza negativ viata in detrimentul personal si al celorlati oameni cu care interactionam. Raspundem prin gandire instinctuala si mai putin prin gandire rationala (reala). Profunzimea setarilor genetice nu permit usor adaptarea la realitate. Am creat abilitati ridicate de supravetuire care au devenit insa dezadaptative raportat la momentul prezent si la acele persoane la care nevoia de control a devenit obsesiva.
Asa am mostenit din generatie in generatie violenta ,intimidarea, sadismul, narcisismul, care din valori in timpurile indepartate au devenit nonvalori in timpul prezent. Gandirea instinctuala inca prezenta nu a plecat de la rationament ci de la impuls care este mult mai rapid si asigura masuri radicale ptr supravetuire. Corpul intra astfel in alerta nejustificata, ireala. Se declanseaza modulul”pericol” chiar daca acesta nu este real.
Muschii se contracta, alimentarea cu oxigenul vital se supradimensioneaza, sangele creste presiunea ptr a asigura “starea de alerta”iar singurul pericol real este sotul/sotia/copilul tau, colegii de munca , seful tau…care fara nici o intentie au spus sau nu un cuvant sau au avut o atitudine inofensiva, dar care ne-a marcat personal, inconstient, irational si a pus in miscare acest intreg sistem. Suferim noi, sufera ei. Cei apropiati ne vor evita iar in timp ne vom evita si noi pe noi prin repetarea sentimentelor de invinovatire.
In tematica ‘Stilpi Existentiali’, Orfanul este mai mare decat Inocentul si vede pericole inexistente. Sau tematica pesimistului versus cea a optimistului. In gandirea instinctuala nu gandim noi(care noi?), ci suntem ganditi .Gandul cu baza instinctuala comanda prin mecanisme proprii fiinta noastra. Aici observam limitele gandirii ca mecanism de adaptare la realitate. Ne reducem identitatea la a gandi pana cand ajungem sa fim ganditi. De cine? De catre instinct. In acest caz instinctul de supravetuire care se lupta cu dusmani inxestenti, cu morile de vant.
Si totusi sa eliberam intrebarea salvatoare?
Care este normalul?
Ce putem face?
Ptr a transforma sensul acestor increngaturi din problema in solutie.
Solutia este un bun raport intre optimism si pesimism, o capacitate de a circula intre ele in functie de realitate, nu de gandurile instinctuale. Un bun raport sau o asa zisa integrare intre stilpul inocentului care cere si a orfanului care traieste deziluzia, tradarii de catre realitate, a caderii din Turnul de Fildes, din gradina lui Eden. O crestere a “constientei realitatii”, singurul arbitru ,,singura instanta capabila sa spuna gandului instinctual:
Opreste-te sau gandeste singur, Eu nu te mai ascult ptr ca ma autosabotez daca continui sa o fac.
Gandirea instinctuala isi poate incetini activitatea ptr a lasa loc liber gandirii constiente . Pentru ca nu poti ocupa un loc care este deja ocupat.
Nu este asa?
Am initiat un program de lucru personal, fata in fata, pentru a realiza acest lucru.
Psih .Otrocol Dan Dumitru
Cabinetul Psihodad (asistenta, suport, consiliere, terapie)
www.psihodad.ro
www.respiratiepneuma.ro
0744.311.002